Avantajele și dezavantajele integrării României în UE

Citeva aspecte privind integrarea in Uniunea Europeana si NATO

Poate mai mult decat majoritatea tarilor candidate europene, Romania vede in relatia cu Uniunea Europeana sansa extraordinara de a invinge capcana inapoierii si realizarea aspiratiei seculare de modernizare, integrarea ne-ar pune la adapost de instabilitatea si perturbatiile din restul spatiului mondial.

Totusi cresterea economica sustinuta este un fenomen foarte rar intilnit .

In Europa Occidentala, Irlanda este cazul cel mai interesant. Este adevarat ca Spania, in special, si Portugalia au cunoscut evolutii schimbate in bine dupa sfirsirea dictaturilor – a lui Franco si, respectiv, Salazar - , dar nici una dintre ele nu a inregistrat rate de crestere ca in Irlanda. De notat ca la data intrarii in UE Irlanda avea venitul/ locuitor de 59% din media UE in timp ce pentru grecia, la data intrarii sale (in 1981) cifra se situa la 77%. Pentru ca inin 1998, venitul /locuitor in Irlanda sa depaseasca media UE, in timp ce in Grecia sa coboare la 66% din aceasta medie (vezi studiul Bancii Mondiale, Progress towards unification of Europe, 2000, p. 40).

La prima vedere, atat transformarea, cat si dezvoltarea ar fi simplu de rezolvat daca politica publica si ceea ce fac intreprinzatorii privati ar putea sa “planteze” institutii progresiste , schimbind instantaneu anatomii si fiziologii sociale(organizationale).dar institutiile nu pot fi achizitionate si nici asimilate in timp record; ale fiind un produs social-istoric autohton, care demonstreaza ca timpul nu poate fi comprimat dupa vrere.Lectia pentru Romania este: in lipsa unor institutii adecvate si a unei politici publice responsabile(active) ii va fi practic imposibil sa cunoasca dezvoltarea economica rapida de care are nevoie.Iar fara o astfel de dinamica ii va fi din ce in ce mai dificil sa se alature clubului tarilor europene prospere.Romania are un venit pe cap de locuitor ce rreprezinta cca. 27-28% din media Uniunii Europene fiind in acelasi timp o tara cu o populatie relativ mare (in raport cu standardele europene).

Diverse calcule arata ca in ipoteza inregistrarii de catre romania a unei rate medii de crestere pe termen lung de 5%, in conditiile in care in UE rata de crestere medie ar fi de 2%, ar fi necesari cca. 20 de ani pentru a ajunge la jumatatea din nivelul mediu al venitului pe locuitor in UE, iar ajungerea din urma in ceea ce priveste venitul pe locuitor (la paritatea puterii de cumparare) ar fi posibila nu inainte de 45 de ani. Intrarea in UE nu reclama atingerea nivelului mediu al venitului pe locuitor in club (asa cum arata experienta unor tari ca Portugalia si Grecia), dar asemenea cifre infatiseaza marimea decalajelor si provocarea istorica pentru Romania.

De ani de zile, unii oameni politici din UE si lideri de opinie din tarile vest-europene discuta pe marginea avantajelor si costurilor largirii Uniunii. Probleme care revin in mod recurent in dezbattere privesc:

- migratia masiva, care ar periclita locurile de munca in Occident, inconditiile in care somajul este ridicat si acum poate fi accentuat deincetinirea activitatii economice;

- concurenta din partea unor tari cu un capital uman deloc de neglijat si cu costuri ale fortei de munca mult mai scazute;

- “fuga” unor intreprinderi in Europa Centrala si de Rasarit, ceea ce ar creste somajul in Vest;

- concurenta in domeniul agriculturii, in conditiile in care fermierii reprezinta un lobby puternic in tarile occidentale;

- nu in cele din urma, povara pentru bugetul federal al primirii in UE a unor state relativ sarace (desi Slovenia are venitul per capita mai ridicat decit Grecia), care ar deveni consumatoare de ajutoare (pentru agricultura si dezvoltare regionala).

Problemele evocate mai sus nu pot fi neglijate de catre tarile candidate sau considerate ca lipsa de vainta politica, un limbaj dublu al guvernelor vest-europene sau al unora dintre acestea.Realitatea arata ca ar fi foarte dificil de estimat beneficiile si costurile extinderii UE, mai cu seama cind se intra in sfera marimilor dinamice. A afirma sententios ca non-extiderea este mult mai periculoasa (costisitoare) pentru Europa decit largirea nu este o retorica suficient de persuasiva pentru cetateanul de rind din tarile UE.