Biodiversitatea regiunilor nivoglaciare (Artic și Antartic)

Introducere

Tema referatului meu este denumită “Biodiversitatea regiunilor nivoglaciare” și este rezultatul curiozităţii mele şi al unei provocări.

Motivul alegerii acestei teme derivă din dorinţa de documentare în legatură cu acest subiect, deoarece este unul extrem de important la nivel global.

Termenul biodiversitate a fost folosit pentru prima oară în 1968 de către biologul și ecologistul Raymond F. Dasmann. Cu toate acestea, termenul a fost adoptat pe larg abia după mai mult de un deceniu când a început să fie folosit în știință și politicile de mediu în anii 1980. Thomas Lovejoy a fost cel care, în prefața cărții “Conservarea Biologiei” , a prezentat acest termen comunității științifice.

Prin biodiversitate se înțelege varietatea vieții pe Pământ, cu totalitatea ecosistemelor, speciilor și genelor tuturor viețuitoarelor.

Biodiversitatea este rezultatul a miliarde de ani de evoluție continuă, modelată în principal de procesele naturale, dar, mai nou, și de influența oamenilor - în principal prin poluare și activitatea de exploatare a resurselor naturale.

Diversitatea speciilor de pe planeta noastră (plante, animale și microorganisme) este imensă: până acum, au fost identificate circa 1,75 milioane de specii, cele mai variate în domeniul insectelor. Totuși, specialiștii consideră că există până la 13 milioane de specii diferite de viețuitoare, iar, până acum, e foarte probabil să fi existat pe planetă peste 300 de milioane de specii.

Biodiversitatea mai înseamnă și diferențele genetice din cadrul fiecărei specii (soiuri de plante, rase de animale), mergând până la specificitatea în materie de cromozomi, gene și ADN ale fiecărui individ în parte.

Totodată, biodiversitatea înseamnă și diversitatea ecosistemelor, de la deșerturi sau păduri până la munți și lacuri. Fiecare ecosistem reprezintă o combinație de viețuitoare și elemente geologice aflate în interacțiune continuă.

În principial, biodiversitatea se împarte în:

- biodiversitate vegetală

- biodiversitate animală.

Nenumărate specii au dispărut deja datorită fenomenelor de extincţie de masă care se petrec după apariţia unor schimbări climatice majore. Până acuma au fost identificate cinci extincţii majore. A şasea extincţie majoră are loc acum şi este generată de către civilizaţia modernă (extincţia din holocen).

Cauzele scăderii diversităţii sunt reprezentate de continua dezvoltare a modului de viaţă cosmopolit şi a sistemelor anexe necesare să-l susţină: urbanizarea haotică şi extinderea pe orizontală, practicile agricole (monocultura şi tehnicile agriculturii intensive), industria şi poluanţii deversaţi din cauza ei, suprapopulaţia umană şi deşeurile, turismul, extracţia resurselor din subteran, construcţia de căi de transport etc.

Scurt istoric al regiunilor

Polul Nord

Polul Nord este cel mai înalt punct al axei terestre, situat în Marea Glaciară Arctică. Polul nord geografic este situat la circa 1.600 km de polul nord magnetic.

Initial doar americanii și rușii știau de această zonă, pe care o foloseau în scopuri militare. După sfârșitul războiului rece, aceste informații au devenit disponibile pentru toți oamenii de știință.

Exită un pol geografic și un pol magnetic al pământului, polul nord este de fapt punctul cel mai nordic al pământului, din acest punct indiferent în care direcție ne deplasăm, direcția deplasării va fi spre sud.

Oficial, cercetătorii nord-americani Robert Edwin Peary și Matthew Henson au atins polul nord geografic la data de 6 aprilie 1909. Cercetările ulterioare au pus la îndoială faptul că cei doi ar fi atins întradevăr polul geografic, însemnările lor nefiind deajuns de precise.

Asfel, Frederick Cook pretinde că el ar fi fost primul ce a atins polul geografic la data de 21 aprilie 1908 această afirmare a fost mai târziu considerată falsă.

Pentru prima oară prin notările lui Umberto Nobile, din anul 1926 reiese clar că expediția lui Roald Amundsen și Lincoln Ellsworth la bordul vasului Norge au atins cu certitudine polul nord.