Caracteristicile pisciculturii și tipurile principale de exploatare

Piscicultura reprezinta o ramura de baza a acvaculturii care se ocupa cu recoltarea si valorificarea pestelui destinat consumului uman, dar contribuie in acelasi timp si la cresterea pestilor in conditii controlate in care se aplica tehnologii diferentiate in functie de caracteristicile acestora. Piscicultura se poate practica in bazine naturale (rauri, fluvii, lacuri, mari si oceane), sau in bazine artificiale (helesteie, iazuri, lacuri de acumulare, bazine, canale etc.).

O alta clasificare utilizata in functie de caracteristicile bazinelor acvatice imparte piscicultura in: piscicultura in helesteie si iazuri si, respectiv, piscicultura in bazinele naturale.

O sumara caracterizare a celor doua tipuri de piscicultura ne permite sa mentionam urmatoarele:

a. Piscicultura in helesteie. Se caracterizeaza prin utilizarea unor bazine artificiale create de om, in care toate fazele proceselor de crestere si inmultire sunt dirijate de acesta. In aceste bazine, materialul biologic este populat la densitati ce depind de cantitatea de hrana naturala si respectiv de posibilitatile de hranire suplimentara. Obisnuit se creste un material biologic relativ omogen, in mono - sau policultura, de aceeasi varsta sau de varste diferite. Piscicultura in helesteie are si avantajul ca fiecare bazin se alimenteaza si se evacueaza individual, are in general aceeasi adancime, se poate goli complet, iar vatra bazinului poate fi prelucrata asemanator terenurilor agricole exploatate pentru culturile mari. Tinand cont de aceste caracteristici, productia pe unitatea de suprafata ajunge al 3000-5000 kg/ha sau 0,3-0,5 kg/m2 (fig. 1).

b. Piscicultura in iazuri se caracterizeaza prin utilizarea unor bazine acvatice amenajate pe cursul unor rauri din zonele de deal si submontane, prin bararea apei intre cei doi versanti. Nivelul apei este neuniform, cu adancime minima la nivelul de alimentare si o adancime maxima la nivelul barajului. Troficitatea bazinelor este mai redusa, pescuitul nu se poate face niciodata total si, ca atare, variabilitatea marimii pestilor este mare. Nu se executa golirea iazului decat extrem de rar, iar hrana de baza este cea naturala. Urmare a acestor cateva caracteristici si productia de peste pe unitatea de suprafata este mai redusa, respectiv 800-1500 kg/ha.

Sub raportul cerintelor diferitelor specii de pesti fata de temperatura apei, respectiv fata de confortul biologic, putem avea o piscicultura in ape calde si o piscicultura in ape reci.

Dupa gradul de incarcare a apei cu saruri minerale, putem avea piscicultura in ape dulci, piscicultura in ape salmastre, amestec de apa dulce cu sarata si piscicultura in ape sarate sau marine.

Deoarece majoritatea speciilor de pesti de cultura apartin la doua familii, se considera ramuri principale ale pisciculturii continentale: ciprinicultura si salmonicultura, respectiv ramuri secundare esocicultura (cresterea stiucii), silicultura (cresterea somnului) si sandrocultura (cresterea salaului).

Ciprinicultura este acea ramura a pisciculturii care se ocupa de cresterea crapului si a celorlalte specii din familia Ciprinidae, specii ce valorifica resurse trofice acvatice foarte variate si le transforma in carne valoroasa, usor asimilabila, cu continut ridicat de proteine, vitamine si saruri minerale, foarte bine consumata si apreciata de om.

TIPURILE PRINCIPALE DE UNITATI PISCICOLE

Dupa modul de organizare al procesului de productie, dupa productia obtinuta la unitate de suprafata si dupa destinatia productiei, unitatile piscicole cu exploatare intensiva pot fi:

o unitati cu circuit inchis (complete);

o unitati cu circuit deschis (incomplete);

o unitati piscicole complexe.

Unitatile cu circuit inchis se caracterizeaza prin obtinerea pestelui de consum, pornind de la incubatie si terminand cu valorificarea materialului biologic, peste trecut prin toate fazele tehnologice, asigurand totodata o eficienta economica ridicata.

Unitatile cu circuit deschis se caracterizeaza prin cresterea numai a unor categorii de varsta, in functie de care pot fi unitati destinate pestelui de consum sau unitati de tip pepiniera, in care se produce puiet pentru populari si repopulari, care valorifica materialul biologic in stadiul de larva sau puiet si mai rar alte categorii de varsta.

Pepinierele au o importanta deosebita in piscicultura, deoarece produc material biologic pentru alte unitati sau pentru populari si repopulari in cursurile de apa naturale. De asemenea. in aceste unitati se efectueaza si reproducerea natural dirijata sau artificiala, cresterea larvelor si a puietului, categorii de varsta extrem de sensibile, care presupune o tehnologie foarte exacta. Uneori exista posibilitatea ca materialul biologic sa si ierneze si numai primavara sa fie valorificat.

Unitatile de ingrasa re si obtinerea pestelui de consum cresc pestii de la stadiul de crap vara I pana la valorificare, care are loc la doua, trei veri, in functie de greutatea solicitata de piata.

Unitatile piscicole de tip ,,complex" se caracterizeaza prin existenta tuturor categoriilor de varsta, in aceste ferme avand loc selectia, reproducerea, producerea de puiet, cresterea, ingrasarea si valorificarea. Uneori pot avea loc si unele prelucrari primare sau conservari si depozitari temporare.

In functie de numarul speciilor exploatate putem intalni unitati in care se exploateaza o singura specie (monocultura). sau doua sau mai multe specii (policultura). De asemenea, exista unitati in care se cresc numai specii pasnice, pesti rapitori sau combinatii intre cele doua tipuri de pesti cu comportament alimentar diferit.

Exista si clasificari care au in vedere ciclul de exploatare, pe un an (pepiniere), doi ani, trei sau mai multi ani.