Coduri de Bare

Ce este un cod de bare si cum functioneaza acesta?

Codul de bare este o reprezentare de date codificata (cifrata), destinata a fi citita pe cale optica. Codurile de bare sunt folosite in multe domenii, indeosebi industrial.

Un cod de bare are aspectul unui sir negre de diferite grosimi pe un fundal alb. In general, fiecare cifra sau litera se reprezinta printr-o combinative de 1 sau mai multe bare (un tip de cod de bare UPC-A este exemplificat mai jos).

Codurile de bare sunt citite si decodate cu ajutorul unor “scanere” speciale. Acestea masoara reflexia luminii, interpreteaza codurile drept cifre si litere si trimit acestea unui calculator sau altui dispozitiv de gestionare a datelor. Scanerele actuale recunosc mai multe formate.

Setul de simboluri utilizate este in restrans (cuprinde de obicei literele, cifrele si cateva semne special), dar sistemele de alcatuire (formatele) codurilor de bare sunt foarte variate. Multe coduri de bare constau in bare vertical (paralele cu axa Y), dupa diverse formate. Lungimea codului de bare (pe axa X) depinde de cantitatea de date ce trebuie reprezentata.

Toate codurile de bare dispun de un caracter special de start/stop ce permite citirea de la stanga la dreapta, cat si de la dreapta la stanga. Prin conventie carcaterul din stanga este considerat caracterul de start si caracterul din dreapta caracterul de stop. Unele coduri de bare pot sa contina caractere de control pozitionate chiar inainte de caracterul de stop. Caracterul de control este calculat cand codul de bare este imprimat aplicandu-se o formula asupra caracterelor continute de codul de bare. Cititorul in momentul citirii aplica aceeasi formula si compara rezultatul cu caracterul de control. Daca cele doua valori nu sunt identice, cititorul presupune ca ceva este gresit si reia scanarea.

Codurile de bare au fost introduce deoarece masinile (calculatoarele) in general nu citesc cu usurinta reprezentarea grafica normala a cifrelor si literelor; pentru aceasta s-a dezvoltat domeniul specializat numit “Recunoasterea optica a caracterelor” (OCR-Optical Character Recognition), care inca mai are puncte slabe.

Clasificarea codurilor de bare.

Cu toţii ştim că un cod de bare poate apărea peste tot, astfel că acesta este folosit în numeroase domenii, cele mai importante fiind cele din industrie, comerţul cu produse şi servicii, chiar şi administraţie publică (facturi de la gaz, lumină, apă etc.)

Codurile liniare de bare cele mai utilizate în practica internaţională, standardizate la nivel european, preluate şi în standardele româneşti sunt: UPC (Unique Product Code); EAN; codurile: 39, 93, 128; codul 2 din 5; codul 2 din 5 înlănţuit şi Codabar. Deosebirile dintre ele constau în particularităţile şirului de caractere folosit la codificare, astfel:

- coduri numerice se găsesc la UPC şi EAN (pot reprezenta numai cifre) – coduri folosite în România;

- coduri alfanumerice: codurile 128 şi 39 (pot reprezenta atât litere cât şi cifre);

- coduri cu lungime fixă – de exemplu la codul EAN, şirul are 13 elemente, iar în varianta scurtă are 8 elemente;

- coduri cu lungime variabilă, care reprezintă şiruri cu un număr variabil de elemente (codul 128 şi codul 39).

Cum arată un cod de bare şi ce înseamnă elementele de pe acesta?

Pentru România, codul EAN – codul de bare are următoarea structură:

- indicativul ţării format din 3 cifre se aplică produselor fabricate şi comercializate în România – codul este 594

- identificarea producătorului şi a produsului se face prin 9 cifre (4 pentru producător şi 5 pentru produs)

- cifra de control care serveşte la facilitatea citirii optice.

Acest tip de codificare se poate face în două variante: