Conceptul de gestiune și planificare fiscală

Introducere

În epoca evoluțiilor continue și a tehnologiilor moderne, când totul se dezvoltă și nimic nu este stabil doar impozitele, în forma lor clasică, rămân a fi un lucru cert, care nu poate și nici nu trebuie a fi evitat. Impozitele și taxele sunt, de fapt, o categorie financiară, cu caracter istoric, a căror apariție este legată de existența statului și a banilor. Ca urmare, impozitul este o sarcină către stat cu caracter obligatoriu, datorat de toate persoanele fizice și juridice care obțin venit dintr-un anumit gen de activitate, reprezentând un instrument intervenționist pentru corectarea evoluției, stabilizarea și echilibrarea creșterii economice. În accepțiune generală, impozitele și taxele reprezintă instrumente nemijlocite de conducere ale unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale, ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Ca rezultat, politica fiscală din R. Moldova este modernizată continuu și tinde să constituie un sistem transparent și stimulatoriu pentru desfășurarea activității economice. Fără îndoială, există un șir de lacune care, adeseori, tergiversează ascendența rapidă a micilor întreprinderi. Acest fapt, însă, face imperativă modificarea regulată a politicilor statului și actualizarea acestora la necesitățile societății. Or, trebuie să recunoaștem că, perfecțiunea nu se naște, dar apare în timp. Pentru a contribui la realizarea obiectivelor financiare, economice și sociale urmărite de către stat la introducerea impozitelor, este necesar ca reglementările fiscale să fie cunoscute și respectate atât de organele fiscale, cât și de către contribuabili. Pentru orice întreprinzător este necesar să cunoască în amănunte climatul fiscal, în care va exista business-ul lui.

Impunerea fiscală are trei particularități importante:

- Mediul fiscal înconjurător este peste tot

- Impozitele acționează semnificativ asupra deciziilor administrative

- Legislația fiscală este foarte dinamică.

După 1991, în țara noastră, sistemul fiscal a fost în permanență supus reorganizării, concentrându-se atenția pe termen scurt asupra atingerii obiectivului major - acela de încasare a veniturilor fiscale la buget.Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor și taxelor, a principiilor, formelor și metodelor de stabilire, modificare și anulare a acestora, prevăzute de Codul fiscal, precum și totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor. Apariția impozitelor în sarcina întreprinderilor a fost generată de nevoile de bani ale statului și a generat, la rândul ei, necesitatea introducerii unor criterii cât mai riguroase pentru stabilirea bazei de impunere. Impozitele și taxele reprezintă instrumente nemijlocite de conducere ale unei economii concurențiale, politica fiscală fiind chemată să stabilească obiectivele economice și sociale, ce urmează a fi atinse în procesul mobilizării și repartizării resurselor. Pe de altă parte, rolul statului în societatea modernă este de a promova prosperitatea generală a societății, iar, în acest sens, efortul de sprijinire a activității economice particulare este de o importanță majoră.

În Republica Moldova, se percep impozite și taxe generale de stat și locale.

Sistemul impozitelor și taxelor generale de stat include: impozitul pe venit; taxa pe valoarea adăugată; accizele; impozitul privat; taxa vamală; taxele percepute în fondul rutier.

Sistemul impozitelor și taxelor locale include: impozitul pe bunurile imobiliare; taxele pentru folosirea resurselor naturale; taxa pentru amenajarea teritoriului; taxa de organizare a licitațiilor și loteriilor pe teritoriul unității administrativ-teritoriale; taxa de plasare (amplasare) a publicității (reclamei); taxa de aplicare a simbolicii locale; taxa pentru unitățile comerciale și/sau de prestări servicii de deservire socială; taxa de piață; taxa pentru cazare; taxa balneară; taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orășenești și sătești (comunale); taxa pentru parcare; taxa de la posesorii de câini; taxa pentru amenajarea localităților din zona de frontieră care au birouri (posturi) vamale de trecere a frontierei vamale.

Întrucât impozitele datorate de o societate pot reprezenta o componentă semnificativă a cheltuielilor totale ale societății, este natural ca planificarea fiscală să aiba un rol important. Este esențial pentru o tară să asigure stabilitate și transparență în zona fiscală, permițând contribuabililor să realizeze o astfel de planificare fiscală. Un pas esențial în a atrage noi investiții, fie de la contribuabili existenți, fie de la nerezidenți este asigurarea acestei stabilități fiscale"

Reglementările de natură fiscală, financiară, comercială oferă adeseori posibilitatea utilizării mai multor metode pentru tratarea aceleiași probleme. Consecințele acestor variante sunt diferite și, în analiza impactului lor asupra situației întreprinderii, nu se pot face abstracție de instrumentele gestiunii fiscale.

Contabilitatea reprezintă o sursă privilegiată de informații pentru organele fiscale, majoritatea obligațiilor fiscale fiind stabilite pe baza datelor din contabilitate. S-a încercat și se încearcă, de multe ori, să se stabilească o relație de ordine între fiscalitate și contabilitate, adică să se precizeze cine influențează mai mult pe cine.

În prezent tot mai mulți antreprenori din sectorul privat solicită companiilor specializate, auditul entității, nefiind obligați legislativ pentru petrecerea acestuia. Această tendință de regulă are ca scop evitarea eventualelor probleme la mai multe compartimente ale activității entității, cum ar fi documentarea și evidența contabilă, secția cadre, procesul de producere, ș.a. Totuși, de multe ori, un scop al auditului, la care apelează entitatea este nevoia de a efectua un diagnostic și o planificare fiscală, dat fiind faptul că se dorește o verificare a corectitudinii achitării impozitelor și taxelor la bugetul de stat, precum și stabilirea metodelor de optimizare a acestora în baza legislației fiscale. De regulă, entitățile economice sunt foarte cointeresate de a întocmi o analiză și o planificare fiscală, obligatoriu conform normelor legale reglementate de codul fical și alte acte legislative și normative din domeniu. Însă firmele alegînd soluția favorabilă oferită de legislația fiscală trebuie să fie foarte atente la operațiunile economice întreprise, deoarece pragul dintre planificarea fiscală și evaziunea fiscală este foarte fin. De cele mai multe ori, entitățile efectuează diagnosticul privind corectitudinea calculării, declarării și achitării la buget a impozitelor și taxelor pe parcursul activității acestora, precum și analiza și corelarea datelor contabilității financiare cu indicatorii situațiilor finaciare.

Planificarea fiscală

Planificarea fiscală este un program fiscal ce utilizează în interesele firmei orice posibilitate admisă de lege la economia surselor substanțiale pentru achitarea impozitelor cu scopul de a micșora radical dependența companiei de sursele externe de finanțare. Ideea principală este că scopul planificarii fiscale nu e ocolirea impozitelor. Aceasta reprezintă un complex de măsuri, care constau în micșorarea în baza legii a plăților fiscale, aceasta pornind de la structura inițială a activității agentului economic. Spre deosebire de evaziunea fiscală, planificarea fiscală se efectuează numai în baza legislației fiscale prin reducerea sau evitarea impozitelor. Facilitățile fiscale oferite în țară sunt stipulate, de regulă în principalele acte legislative, cum ar fi codul fiscal, standardele naționale de contabilitate, ordine și instrucțiuni ale inspectoratului fiscal de stat. Astfel, firma sau consultanții ei trebuie să analizeze tendințele modificării legislației fiscale, să țină cont de poziția administrației fiscale locale, să aprecieze probabilitatea realizării a unui sau altui scenariu de dezvoltare a sistemului fiscal. Cu părere de rău, această componentă a managementului financiar în majoritatea întreprinderilor din R. Moldova nu este până la momentul actual luată în considerație, importanța acestui moment fiind ignorată în cea mai mare parte.

Pentru o planificare și optimizare fiscală corectă trebuie de ținut cont de următoarele aspecte, chiar de la începutul activității.

- La inițierea afacerii este bine de a formula clar modul de soluționare a obligațiilor fiscale prevăzute de legislație.

- Un aspect favorabil pentru planificarea și optimizarea fiscală se referă la alegere corectă a zonelor de amplasare pentru secțiile de producere, depozite, și secții administrative, conform posibilităților utilizării maxime a facilităților fiscale conform regiunii.

- Alegerea tipului de proprietate și a formei organizatorico-juridice a entității conform regimului de impozitare a acestora, la fel duce la o optimizare fiscală esențială. La alegerea formei de afaceri este important se se ia în considerare cele mai importante caracteristici ale entității.