Consiliere în infecția HIV-SIDA

Consilierea este utilizarea priceputa si principiala a relatiei interpersonale, pentru a facilita autocunoasterea, acceptarea emotionala si maturizarea, dezvoltarea optima a resurselor personale. Scopul general este acela de a furniza ocazia de a lucra în directia unei vieti mai satisfacatoare si pline de resurse. Relatiile de consiliere variaza în functie de cerere, dar pot fi centrate pe aspecte ale dezvoltarii, pe formularea si rezolvarea unor probleme specifice, luarea de decizii, controlul starilor de criza, pe lucrul asupra trairilor afective sau a conflictelor interne, ori pe îmbunatatirea relatiilor cu ceilalti. consilierea poate fi definita ca un proces în care un profesionist stabileste o relatie bazata pe încredere cu o persoana care are nevoie de sprijin. Prin consiliere, individul este ajutat sa se cunoasca mai bine (sa îsi constientizeze si sa îsi înteleaga problemele, sentimentele, motivatiile), sa ia decizii importante, sa îsi rezolve problemele.

Exista câteva tipuri specifice de consiliere în infectia cu HIV:

Consilierea pre-testare este efectuata înaintea testului HIV si are ca scop oferirea si/sau clarificarea informatiilor despre infectia cu HIV si SIDA, despre caile de infectare, evitarea comportamentelor de risc, precum si implicatiile medicale, sociale si psihologice pe care le presupune situatia de a fi o persoana infectata. Persoana consiliata este încura- jata sa se testeze informând-o asupra avantajelor testarii si este obtinut consimtamântul pentru testare.

Consilierea post-testare este diferita în functie de rezultatul testului HIV. Astfel, consili- erea post-testare dupa un test HIV negative se centreaza pe identificarea acelor comporta- mente ale persoanei care ar putea avea risc de infectare. Se întaresc informatiile despre

transmiterea HIV si modalitatile de prevenire ale acesteia. Se încurajeaza retestarea la 3 si 6 luni, mai ales daca persoana are în antecedente comportamente de risc. Consilierea post-testare pentru un rezultat HIV pozitiv necesita o pregatire speciala pentru a face fata

situatiilor de criza. Consilierea se centreaza pe sustinerea emotionala a persoanei, oferirea de informatii încurajatoare, discutia despre viitorul apropiat. Trebuie sa se tina seama de mecanismele de aparare la boala si durere si sa se raspunda cu empatie si respect.

Consilierea psihologica de sustinere (suportiva) poate avea loc în toate etapele pe care le parcurge individul pâna la acceptarea diagnosticului, în confruntarea cu agravarea bolii sau cu respingerea sociala etc. Acest demers este mai putin structurat, principalul sau

scop fiind depasirea situatiilor dificile din momentul respectiv,oferirea de întelegere, încurajare, sustinere, empatie, persoana gasind astfel propriile solutii pentru situatia prin care trece.

Aflarea statutului de seropozitivitate reprezinta un risc psihologic deosebit si antreneaza o serie de repercursiuni psihologice.Modul de expresie al acestor repercur- siuni depinde de mai multi factori, dintre care cei mai importanti sunt: personalitatea subiectului,circumstantele diagnosticarii seropozitivitatii, anturajul sau.

E. Kubler-Ross, psiholog american, a descris 5 etape prin care trec persoanele seropozitive si familiile acestora la aflarea diagnosticului: negarea, furia, negocierea, depresia si acceptarea.

Negarea, atunci când pacientul sau familia (parintii) refuza sa dea crezare veridicitatii diagnosticului. Negarea reprezinta un mecanism de aparare dificil si de aceea, ca etapa initiala, trebuie respectata, dar nu întretinuta o perioada prea mare de timp.

Furia este un mecanism de aparare mai elaborat si reprezinta un început de integrare; pacientul este invadat de anxietate si cauta vinovati pentru ceea ce i s-a întâmplat. Ea consta în reactii verbale agresive care sunt greu de suportat de catre anturaj. Cu toate acestea,este important sa se accepte aceste furii si sa fie lasate sa se exprime.

Negocierea consta în modalitati de rezolvare colaterala a situatiei; ea apare la copiii mai mari, la adulti, la apartinatori si la personalul care se ocupa de persoanele seropoziti- ve. Pacientul ia în consideratie proiecte de viitor si ia decizii, punând în practica anumite

ritualuri si gânduri de tip magic („Ma voi lasa de fumat.”, „Voi avea un regim de viata mai echilibrat.”, etc.). În aceasta etapa persoana nu mai suporta informatia, dar actioneaza prin ea.

Depresia reprezinta o decompensare reactiva si o epuizare a mecanismelor de aparare ale Eului. În aceasta etapa pacientul se simte inutil, nu mai are dorinte si simte ca nu mai are viitor; de asemenea, acesta se izoleaza, nu mai are prieteni, nu mai manânca etc. Aceasta izolare poate constitui un moment de cautare interioara a resurselor pentru ca, ulterior, persoana sa fie capabila sa înfrunte exteriorul, dar poate fi si un moment în care apar idei suicidare, tentative suicidare si chiar suicidul. Este foarte important ca familia si prietenii sa sprijine persoana în aceasta perioada, sa o confirme si sa-i arate ca este iubita.

Acceptarea este etapa în care persoana accepta sa traiasca cu statutul de seropozitivita-te, este o reinvestire în sine, o reluare a sentimentului de urgenta de a exista si de a profita de viata.