Consumul de mase plastice la nivel mondial

Generalități:

De la începuturile sale, din timpul și după cel de-al doilea război mondial, industria polimerilor a crescut rapid.

Polimerii sunt molecule sintetice formate prin unirea în lanț a două sau mai multe molecule de monomer, “plasticul” fiind doar un nume comun oarecum greșit.

În anul 2015, peste 320 milioane de tone de polimeri, excluzând fibrele, au fost fabricate la nivel mondial.

În anul 2015, aproximativ 332 milioane de tone de plastic au fost produse la nivel mondial.

Până în urmă cu 5 ani, proiectanții de produse din polimeri nu au luat în considerare ce se întâmplă după sfârșitul duratei de viață inițială a produsului. Treptat acest lucru începe să se schimbe și această problemă trebuie să primească o atenție sporită în anii următori.

Industria materialelor plastice

“Plasticul” a devenit un termen oarecum greșit pentru descrierea polimerilor. Obținuți, în mod obișnuit, din petrol sau gaz natural, polimerii sunt molecule cu catenă lungă având sute până la mii de legături pe fiecare lanț. Lanțurile lungi asigură proprietăți fizice importante, precum ar fi rezistența și tenacitatea.

“Plasticul” este de fapt o prescurtare de la “termoplastic”, un termen care descrie materialele din polimeri care pot fi modelate și remodelate folosind căldura.

Bazele industriei moderne a polimerilor au fost stabilite de Wallace Carothers la DuPont, SUA, în anii 1930. Activitatea sa în domeniul poliamidelor a condus la comercializarea nailonului, o invenție benefică în contextul în care femeile au fost forțate să renunțe la ciorapii din mătase în timpul celui de-al doilea război mondial.

Progresele din chimie au condus ulterior la dezvoltarea altor polimeri sintetici, incluzând polipropilena și polietilena de înaltă densitate. Unii polimeri, cum ar fi teflonul, au fost descoperiți accidental.

Tipuri de materiale plastice

Producția de polimeri sintetici la nivel global este dominată de poliolefine, polietilenă și polipropilenă.

Polietilena este de două tipuri: HDPE - Polietilenă (densitate mare) și LDPE - Polietilenă (densitate mică). La scară moleculară, polietilenă de înaltă densitate arată ca un pieptene cu dinți scurți, distanțați în mod regulat. Polietilena cu densitate scăzută, pe de altă parte, arată ca un pieptene cu dinți distanțați neregulat, de lungime aleatorie, oarecum ca un râu și afluenții săi, dacă sunt văzuți de sus.

Deși ambele variante sunt polietilenă, diferențele de formă fac ca acestea să se comporte diferit.

Producția diferitelor tipuri de materiale plastice la nivel mondial

Termenul “plastic” acoperă multe tipuri diferite de polimeri, producția la nivel mondial pentru fiecare tip în parte fiind de multe milioane de tone în anul 2015.

Producția de poliolefine este cea mai mare la nivel mondial din câteva motive:

În primul rând, acestea pot fi produse folosind gaz natural relativ ieftin. În al doilea rând, poliolefinele sunt cei mai ușori polimeri sintetici produși pe scară largă, densitatea lor este atât de mică încât plutesc. În al treilea rând, poliolefinele rezistă bine la apă, aer, unsori, solvenți de curățare. În cele din urmă, din poliolefine se pot realiza, cu ușurință, produse diverse. De exemplu, ambalajul realizat din poliolefine este suficient de robust încât să nu se deformeze în timp ce este transportat într-un vehicul care stă în soare toată ziua.