Convertibilitatea

1. Semantica convertibilitatii

In fapt, consecintele covertibilitatii concentreaza si elementele pentru care se opteaza pentru aceasta insusire si anume:

a. creeaza premizele evaluarii exacte a comertului exterior in ansamblu precum si a fiecarei tranzactie in parte, prin apropierea intre preturile interne si preturile externe. In absenta convertibilitatii se pot lesne produce evaluari de formate asupra eficientei comertului, dar si asupra deciziilor de eficientizare a scimburilor internationale;

b. instituie o concurenta reala cu produsele de pe piata externa, deoarece stimuleaza productibitatea, favorizeaza expansiunea progresului tehnic, adica optimizeaza calitatea propriilor produse. Acest fenomen are loc simultan cu inlaturarea din competitie a firmelor neeficiente si nerentabile;

c. restructureaza si diversifica economia prin promovarea noului si a eficientei, in detrimentul sectoarelor si firmelor pagubitoare si neperformante;

d. fortifica moneda nationala si realizeaza echilibrul valutar-financiar, deoarece, prin convertibilitate, eventualele deficite de parti externe se pot acoperi cu moneda autohtona;

e. asigura o legatura viabila intre cursul de schmb si moneda nationala, ca suport economic real pentru formarea cursului pe piata de schimb valutar.

Se poate conchide ca convertibilitatea este deopotriva efect al unei dezvoltari economice eficiente, precum si instrument de perfectionare si extindere a relatiilor comerciale internationale.

Evolutia conceptului si practicii in convertibilitate ar putea fi structurata pe trei etape succesive, delimitate doar teoretic, nu si efectiv, intrucat trecerea de la o faza la alta a avut loc din mers.

1. O prima etapa corespunde etalonunlui aur cand era garantata preschimbarea autonoma a banctelor in aur sau argint la valoarea nominala a biletelor de banca, pe baza stocului de acoperire. Prin urmare, moneda nationala era convertibila in orice alta moneda, in functie de paritatea in aur, iar stocul de acoperire garanta echilibrul intre masa banilor aflati in circulatie si necesarul de bani pentru tranzactiile din economie.

Daca masa baneasca depasea nevoile de circulatie, banii se depreciau, se “ieftineau”, iar prin convertirea lor in aur, (tezaurizarea aurului), se reechilibra situatia. Daca insa, masa baneasca era sub nivelul nevoilor de circulatie, banii se repreciau, se”scumpeau” pentru ca banii aflati in circulatie inregistrau o crestere a puterii de cumparare.

2. A doua etapa corespunde etalonului aur-devize, cand detinatorul de bancnote sau disponibilitati in cont ii era garantata dispunerea asupra acestora precum si preschimbarea lor in alta moneda, dar si in alte devize, la un curs oficial. Romania a adoptat aceasta forma intre anii 1929-1932, dupa care a renuntat. Cu timpul mai multe tari au adoptat o convertibilitate limitata, fie numai pentru nerezidenti, fie numai pentru operatii curente.

3. Constituirea FMI deschide calea unei etape novatoare de reglementare unitara, prin insusi statutul acestei institutii. Din convertibilitatea care potrivit art. VIII din statut, reprezinta dreptul rezidentilor si nerezidentilor de a preschimba moneda nationala cu moneda straina, in mod liber, prin vanzare-cumparare pe piata, fara nici o restrictie.

In sens restrans se consfinteste obligatia bancii centrale de a cumpara propria moneda de la o alta banca centrala daca :

- acea suma provine din tranzactii curente recente sau,

- acea suma ii este necesara bancii centrale straine pentru plati curente.

Practica a consacrat o serie de conditii pentru trecerea la convertibilitatea:

1. ridicat potential economic, capabil sa asigure marfuri suficiente la export si competitive ca pret si calitate;

2. structura preturilor interne sa se apropie de structura preturilor externe;

3. echilibrul balantei de plati externe sa fie sustenabil;

4. fundamentarea economica a cursului monedei nationale;

5. rezerva internationala la un nivel corespunzator;

6. demonopolizarea comertului exterior in favoarea firmelor private;

7. crearea si functionarea unui mecanism de interventie operativa si eficienta pentru stabilitatea monedei nationale.

Dintre toate cele de mai sus, esentiala ramane conditia legata de echilibrarea sustenabila a balantei de plati externe, deoarece doar astfel se poate mentine viabila rezerva oficiala internationala, si nu se va vinde pentru sustinerea cursului monedei proprii.

Existenta unui sold pasiv in balanta semnifica existenta unor creante lichide ale strainilor fata de tara, creante pentru acoperirea carora este necesar un consum de rezerva internationala, iar aceasta, la randul sau poate afecta cursul monedei nationale.

Potrivit statutului FMI, statele membre care indeplinesc conditii de convertibilitate beneficiaza de dreptul de a dezvolta aranjamente comerciale si financiare astfel incat sa faciliteze platile internationale si totodata sa mentina stabilitatea cursului propriei monede.

Asadar, prin convertibilitatea FMI intelege un set de relatii intre autoritati monetare si ,de aseamenea, faptul ca toate celelalte operatiuni de plati cu exteriorul se pot efectua liber conform cursului pietei. Este ceea ce se numeste convertibilitate de piata sau reciproca.

In cazul convertibilitatii oficiale, cursul este fix, controlat riguros si sever prin interventia bancii centrale asupra rezervei internationale.

In cazul convertibilitatii libere(de piata)cursul poate respecta urmatoarele regimuri:

a. cursuri fluctuante- cand se cunoaste cursul si se misca intre anumite limite de interventie ale autoritatii monetare si,

b. cursuri flotante-cand cursul este incert, conform cerereii si ofertei pe piata, iar convertibilitatea se poate realiza printr-o varietate de tehnici de asigurare contra riscului valutar .

Atat convertibilitatea oficiala, cat si convertibilitate libera impune existenta necesara si obligatorie a rezervei monetare internationale sub administrarea si evidenta autoritatii monetare, ca suport material al interventiei sale pe piata valutara prin vanzare-cumparare de valuta.

Acceptiunea FMI pentru convertibilitate nu se refera la libertatea tranferurilor in general,a miscarilor de capital, ci doar la tranzactii si plati curente.