Coroziunea betonului armat

1.Introducere 1.Introducere 1.Introducere 1.Introducere

Betonul este un material compozit obținut prin întâlnirea unui amestec omogen din liant, agregat si apă. Partea activă este liantul, iar partea practic inertă este amestecul de nisip și pietriș sau piatră Spartă, numit si agegat. Betonul armat se obține prin asocierea betonului simplu cu armături de oțel sub formă de bare, plase care conlucrează cu betonul. Armăturile au rolul de a prelua în totalitate eforturile de întindere.1

Betonul de ciment este un material durabil ca rezultat al compoziției și structurii sale, care determină o comportare corespunzătoare în elementele de beton corect dimensionate la sarcini mecanice, bine executate și exploatate în timp, în lipsa unor agresivități chimice (biochimice) intense. În procesul exploatării construcțiilor din beton și beton armat, ele sunt supuse acțiunilor lichidelor, gazelor și substanțelor solide. Sub acțiunea acestor substanțe are loc procesul de coroziune a betonului și a elementelor componente.2

Cunoașterea cauzelor și factorilor de degradare a betonului și betonului armat prezintă o importanță deosebită, având la bază noțiunea de durabilitate. Aceasta implicã, pe lângã realizarea inițială a unor caracteristici (reglementate tehnic) pentru diferite componente sau elemente de constructive și menținerea lor nealterată în timp (sau înscrierea în toleranțe admise).

Durabilitatea betonului poate fi definită ca fiind „capacitatea acestuia de a-și pãstra proprietãțile fizico-chimice și mecanice în timp, la acțiunea distructivă și agresivă a mediului exterior, care provoacă degradări și uneori distrugeri ale elementelor de construcții”.

Principalii factori de care depinde durabilitatea unei construcții sunt: calitatea materialelor utilizate, calitatea executării lucrărilor, întreținerea construcțiilor și acțiunile fizico-chimico-mecanice care solicită construcția.

Betonul este un material de construcție complexă care permite rezistența la compresiune mare pentru a fi utilizat în orice configurație. În tensiune, cu toate acestea, betonul nu poate fi mai puternic decât legătura dintre cimentul întărit și suprafețele agregatului. Aceasta este în general mult mai mică decât rezistența la compresiune a betonului. Betonul este, prin urmare, adesea întărit cu oțel. Când un sistem de bare de oțel sau o plasă de oțel este încorporată în structura de beton astfel încât oțelul să poată suporta majoritatea eforturilor de întindere și să lase imediat betonul liber de stres la tracțiune, atunci complexul este cunoscut sub numele de " beton armat".

Protecția barelor în elemente de beton armat împotriva oxidării este obligatorie. Uneori, din motive tehnologice, stratul de protecție este realizat incorect, putând fi subdimensionat, segregat, fisurat sau dislocat parțial.

Armăturile expuse, vin în contact direct cu agenții corozivi:apă, umiditate, aer, agenți chimici sub formă de gaze sau soluții. Volumul produsului de coroziune este de circa opt ori mai mare decat al metalului din care provine. Expansiunea betonului produce fisurarea și desprinderea betonului.