Creativitatea Tehnica - Bicicleta

Imagine preview
(6/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Creativitatea Tehnica - Bicicleta.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Gheorghe Brabie

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Extras din document

1. ISTORIC

O bicicletă poate fi definită în general ca fiind un vehicul rutier cu două roţi aşezate în linie una în spatele celeilalte, pus în mişcare prin intermediul a două pedale acţionate cu picioarele. Se estimează că mersul pe bicicletă este de trei ori mai eficient din puncte de vedere energetic decât mersul pe jos, iar viteza este de trei - patru ori mai mare.

Fiind inventate în Europa seculului 19, bicicletele sunt acum în număr de peste un miliard, asigurând în multe regiuni mijlocul principal de transport. Ele sunt de asemenea foarte populare ca mod de recreatie, şi au fost adaptate pentru folosinţă în multe alte domenii ale activităţii umane cum ar fi cel al jucăriilor, fitness, aplicaţii militare, servicii de curierat şi sportul numit ciclism.

Forma şi configuraţia de bază a cadrului, roţilor, pedalelor, şezutului şi a ghidonului au suferit doar mici schimbări din 1885, când a fost construit primul model cu lanţ, cu toate că multe detalii importante au fost înbunătăţite, în special odată cu apariţia materialelor moderne de fabircaţie şi a proiectării asistate de calculator. Acestea au permis răspândirea modelelor speciale pentru cei ce practică un anume tip de ciclism.

Bicicleta a influenţat istoria în mod considerabil, atât în domeniul cultural cât şi în cel industrial. În anii de început, construcţia bicicletelor s-a inspirat din tehnologiile deja existente; dar în ultima vreme bicicleta a contribuit la rândul ei la dezvoltarea tehnologiilor atat in vechile domenii cat şi în altele noi.

Se spune cã în 1690, un francez a inventat prima bicicleta care avea 2 roti de metal, asezate liniar si prinse cu un cadru de lemn, fara bare pentru tinerea mâinilor. Se statea pe o perna atasata de cadru si bicicleta era pusa în miscare împingand cu picioarele în pamant! În 1816, un nobil german a adus în atentia lumii prima bicicletã cu un sistem de condus, care avea ghidon, prins de roata din fata, astfel încat sã permita virajul.

Baronul von Drais a inventat o masinã de mers cu ajutorul careia se putea deplasa prin grãdinile regale cu viteza sporita. Cadrul care unea cele doua roti avea o sa. Toatã masinãria era din lemn. Propulsia se realiza prin miscarea picioarelor pe sol. Datorita asemãnãrii cu un cal, vehiculul a primit numele dandy-horse sau hobby-horse. Acest mecanism a fost îmbunatatit mai tarziu de alti inventatori francezi, germani si englezi.

În 1839 s-au adaugat pedalele. Sistemul pedalier a fost conceput initial cu aplicare directã pe roata din fata. Datoritã materialelor folosite, în principal lemnul, acest stramos al bicicletei purta numele de bone-shaker (scuturatorul de oase). Trei decenii mai tarziu, dimensiunea rotilor a crescut, astfel ca o turatie a pedalelor permitea parcurgerea unei sistante mai mari.

Abia în 1880, englezul James Starley a început sã fabrice biciclete în modele apropiate de cele de azi. La sfârsitul secolului al XIX-lea, este realizat sistemul de angrenare prin care forta este transmisa din pedale la roata din spate prin intermediul unui lant. Rotile pneumatice au fost utilizate la bicicleta pentru prima data de catre un medic veterinar irlandez. Numele sãu era Dunlop. Astfel, la finele secolului al XIX-lea, bicicleta ajunsese un vehicul foarte popular. Au inceput sã apara primele forme institutionalizate de asociere a biciclistilor. Germanul Ignaz Schwinn emigreazã în Chicago, unde pune bazele unei companii de biciclete, care va avea un aport deosebit de însemnat la dezvoltarea bicicletei, ca mijloc de locomotie si ca activitate sportiva. Îmbunatatirea calitatii bicicletelor a continuat pe parcursul secolului al XX-lea. Diverse descoperiri si principii utilizate în industriile auto ori moto au fost aplicate la biciclete. În anii 1960, s-au dezvoltat primele biciclete cu mai multe viteze (prima oarã 3, apoi 10). La începutul anilor 1970 se dezvolta o bicicleta robusta, mai joasa, adaptata drumurilor grele: acest model va fi cunoscut drept mountain bike, bicicleta de munte. Acum, exista pe piata numeroase tipuri de biciclete: mountain bike, BMX, city, cursiere, tandem, hibrid. Milioane de oameni merg pe bicicleta, la serviciu, în vacante, pe sosea sau pe drumuri de munte, amatori si sportivi. Exista retele de drumuri speciale pentru biciclisti, iar bicicleta s-a impus atat ca mijloc de locomotie, similar masinilor ori motocicletelor, cât si ca mijloc de agrement..

2. ASPECTE TEHNICE

2.1. Parti componente

2.1.1. Cadrul

Aproape toate bicicletele moderne au cadrul în formă de diamant, format din două triunghiuri: unul în faţă şi celălalt în spate. Materialele folosite tind sa fie rezistente şi uşoare. Începand cu anii 1930 s-au folosit aliaje de oţel, mai apoi prin anii 1980 au devenit comune cadrele din aliaje de aluminiu, iar în prezent sunt disponibile cadre mai scumpe din fibra de carbon şi titaniu.

2.1.2. Ghidonul

Ghidonul bicicletei poate fi din oţel (modelele mai ieftine) sau din aluminiu. Din punctul de vedere al formei, ghidoanele pot fi drepte ("flatbar") sau curbate ("riserbar"). Mărci de ghidoane: Truvativ, Altrix.

Fisiere in arhiva (1):

  • Creativitatea Tehnica - Bicicleta.doc

Alte informatii

Universitatea din Bacau Facultatea de inginerie