Curentii Oceanici - Gulf Stream-ul

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest referat descrie Curentii Oceanici - Gulf Stream-ul.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 2 fisiere doc, ppt de 19 pagini (in total).

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Alte Domenii

Cuprins

- Definitia curentilor oceanici
- Clasificarea curentilor oceanici
- Studiu de caz- Gulf Stream-ul¬ (atasat Power Point)
- Importanta curentilor oceanici
- Cadrul legal

Extras din document

- Definitie

Spre deosebire de valuri curenţii oceanici sunt mişcări de deplasare a apei oceanice.

Formarea: Curenţii oceanici se formează în special din cauza vînturilor permanente care sunt: alizeele şi vînturile de vest Acestea suflă apa mării într-o anumită direcţie.Dar nu numai vînturile permanente produc curenţi ci şi salinitatea, temperatura, configuraţia bazinelor oceanice fac şi ele posibilă apariţia curenţilor.Curenţii oceanici efectuează deplasări, mai mult sau mai puţin uniforme, pe direcţie orizontală şi verticală. Circulaţia se desfăşoară la suprafaţă şi în adâncime.

- Clasificarea curentilor oceanici

După origine, cele mai cunoscute categorii de curenţii se împart în: de fricţiune (de impulsiune sau eolieni), generaţi de gradientul de gravitaţie (înclinarea nivelului oceanic), mareici.

1. Curenţii de fricţiune sunt provocaţi de acţiunea vânturilor. În acest caz, sunt puse în mişcare doar apele de suprafaţă. Mişcarea se transmite şi la o oarecare adâncime datorită frecării.

Curenţii provocaţi de vânturile regulate sunt cunoscuţi sub numele de curenţi de derivă. Când curentul de derivă se deplasează printr-o regiune în care se continuă acţiunea vântului generator, este un curent forţat. Când curentul de derivă trece şi dincolo de limitele câmpului de acţiune a vântului şi persistă până când frecarea încetează, el se deplasează în continuare, ca urmare a puseului din spate şi a inerţiei, şi poartă numele de curent liber.

Curenţii provocaţi de vânturile periodice sunt numiţi curenţi de vânt.

Curenţii provocaţi de vânturile ocazionale poartă denumirea de curenţi temporari.

2. Curenţii provocaţi de gradientul de gravitaţie

Sunt provocaţi de înclinarea nivelului oceanic şi cuprind mai multe categorii:

- Curenţi de scurgere - se formează ca urmare a înclinării nivelului marin provocat de revărsarea apelor curgătoare, căderea precipitaţiilor etc. (caracteristic bazinelor de mici dimensiuni).

- Curenţi de nivelare - apar ca urmare a înclinării nivelului marin în urma apelor venite din alte zone sau prin scurgerea apei marine dintr-o parte în alta, sub presiunea unei forţe externe. Apar în locurile unde vânturile bat, uneori, spre ţărm, îngrămădind masele de apă. La încetarea vântului, masele de apă se retrag.

- Curenţi determinaţi de diferenţa de densitate - se formează între două bazine de apă cu densităţi diferite, fie ca urmare a diferenţei de temperatură, fie a diferenţei de salinitate.

- Curenţi de compensaţie - apar în condiţiile unei pierderi de apă într-o parte a oceanului, din care s-a născut un curent. Prin deplasarea apei într-un alt sector ia naştere un "gol" care este imediat completat cu apa din jur. Pot fi:

- superficiali - sunt legaţi de curenţii de impulsiune. Se supun legilor devierii.

- de adâncime - sunt provocaţi de mişcarea ascendentă ce transportă apele reci spre suprafaţă (upwelling).

3. Curenţii mareici

Funcţionează alternativ: la flux capătă direcţia mare-uscat, iar la reflux, invers. Se manifestă în sectoarele înguste de tip strâmtori sau canal (Posea, 1999). Curenţii alternativi de flux şi reflux au viteze care depind de marnaj şi pot atinge mai multe noduri pe oră (4-5 noduri/h în Gironde). Rugozitatea fundului şi a malurilor îi frânează şi provoacă mişcări turbionare care joacă un rol important în amestecul apelor. Canalele care urmează aceşti curenţi sunt sinuoase şi divagante. în estuarele foarte largi se remarcă adesea o specializare a canalelor: unele sunt baleiate preferenţial de flux, altele de către reflux. Deviaţia forţei Coriolis face ca fluxul să se alungească pe malul stâng şi refluxul pe malul drept (emisfera nordică).

Clasificările sunt aproximative. Curenţii nu pot fi "puri" la origine deoarece la naşterea lor concură, de obicei, mai mulţi factori. Curenţii mai pot fi clasificaţi şi după alte caracteristici.

După direcţie şi formă

-Curenţi orizontali - de fund şi de suprafaţă.

-Curenţi verticali - ascendenţi şi descendenţi.

-Curenţi liniari - nu-şi schimbă direcţia de la locul de formare.

-Curenţi circulari - prezintă o mişcare inelară.

După temperatură

Se disting:

- Curenţi calzi - cei care aduc apă mai caldă decât apa regiunii în care vin.

- Curenţi reci - cei care aduc apă mai rece decât apa regiunii în care sosesc.

Principalii curenţi ("fluviile") din cadrul mărilor şi oceanelor

Viteza curenţilor de suprafaţă este, în general, mică: Curentul Circumpolar Antarctic, Curentul Golfului, Kuro Shivo cu 4-6 noduri/h. Debitul, în schimb, poate fi uriaş: Curentul Golfului prezintă un maxim de 200 mii. m3/s şi un debit mediu de 80 mil / m3 / s (55 mii. m3/s); Kuro Shivo 50 mil. m3/s (fluviul Amazon, la revărsări, deţine un debi/ de 150.000-300.000 m3/s).

Diferenţele presiunii locale, determinate de curenţi, pot da naştere variabilităţii de nivel. Din cauza Curentului Golfului există un "decroşaj" deteste Im între nivelul Atlanticului din largul Bahamasului şi cel din apropierea Floridei. Din acest motiv viteza curentului este mai mare.

Fisiere in arhiva (2):

  • Curentii Oceanici
    • Curentii oceanici-Gulf Stream.ppt
    • Curentii oceanici.doc

Alte informatii

Universitatea din Bucuresti Facultatea de Administratie si Afaceri Specializarea Administratie publica