Despre moneda, credit, bănci în religie și istorie

MONEDA

Una din preocupările teoretice ale economiștilor în prezent este studierea monedei în formele ei diferite, a creditului dar și a instituțiilor financiare

Banii au apărut din dorința înlocuirii trocului ce reprezenta un schimb comercial, fără utilizarea banilor. Oamenii schimbau bunurile ce erau în plus pentru lucrurile necesare.Cu toate acestea, trocul a avut mai multe dezavantaje deoarece trebuia să găsești o persoană care să nu aibă bunul care doreai să fie schimbat iar compararea valorii bunurilor era dificilă. De asemenea, multe dintre bunuri erau perisabile sau dificil de transportat. Astfel, sarea, animalele, condimentele au semnificat primii bani ai omenirii.

În 1200 î.Hr. mici cochilii recoltate din Oceanul Indian(„cauri”) devin un mijloc de schimb internațional în regiunile Asiei și Africii.În 650 î.Hr regele Cressus a inventat primele monede. Acestea erau compuse din electrum, un aliaj din aur și argint iar una dintre părți avea gravat un animal.În 575-570 î.Hr cetăți grecești precum Corint, Atena au început emiterea propriei monede. În sec.al IV-lea, Atena și-a impus propria sa monedă, drahma.

Un moment semnificativ îl reprezintă apariția monedei de hârtie în China. Inițial, aceasta era folosită prin arderea în timpul funeraliilor pentru asigurarea prosperității pe lumea cealaltă. Folosirea propriu-zisă ca „monedă a viilor” are loc între sec. XII- sec.XIV. Introducerea biletelor de hârtie în Persia a provocat prăbușirea comerțului urmând ca folosirea acestora să fie precară chiar și în China, țara de origine. O cauză a fost emiterea monedelor de hârtie în mod nejustificat ceea ce a condus la o depreciere inclusiv la inflație. În sec. al XV-lea, biletele de hârtie au dispărut pe o perioadă de câțiva ani din China.

În ceea ce privește Europa, întemeietorul Băncii din Stockholm propune emisiunea de bancnote de bancă în 1656. Acestea nu aveau dobândă, punerea în circulație a bancnotelor era realizată în contrapartidă, fiind plătibile la vedere. Astfel, biletele sunt considerate promisiuni când au un curs liber iar când acestea primesc o putere care dă libertate de acțiune nelimitată devin bani într-o accepțiune generală.

O dată cu apariția băncilor comerciale, au fost introduși banii de cont și moneda fiduciară, ce era bazată pe încredere. În prezent, masa monetară aflată în circulație este alcătuită din moneda de cont ce este concretizată în cărțile de credit, cecuri ce se află în plină creștere. De asemenea, din 2009 a fost introdus Bitcoin-ul, reprezentând un sistem de plată electronic care le oferă utilizatorilor posibilitatea de a o schimba pe bunuri și servicii. Bitcoin-ul semnifică și o implementare a termenului de criptomonedă. Aceasta nu este supusă reglementărilor cu privire la valutele adesea tranzacționate și de asemenea nu este emisă de banca centrală. Criptomoneda poate avea o apreciere sau o depreciere bruscă, presupunând riscuri pentru cei care o utilizează.

LEUL

Leul românesc și-a început istoria în sec. al XVII-lea când în Principatele dunărene era folosit talerul olandez, ce avea un leu gravat. Pe teritoriul românesc circulau mai multe monede stăine, cum ar fi rubla, napoleonul, francul.

După venirea pe tron a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, au început negocierile pentru a bate o monedă națională. Un consul francez a negociat să fie bătută moneda națională cu condiția ca valoarea sa să coincidă cu cea a francului francez. Denumirea banilor românești a provocat diferite controverse,o variantă ce s-a luat în calcul fiind cea de „român”. Ulterior, a fost stabilit numele de „romanat” dar din cauza lui Napoleon III care nu a susținut emiterea de monedă națională pentru a nu provoca o reacție nefavorabilă din partea Imperiului Otoman, proiectul a rămas nefinalizat. Discuțiile referitoare la adoptarea unei monede naționale pe teritoriul românesc au fost reluate pe parcursul domniei lui Carol I. Denumirea actuală a fost aleasă pe baza notorietății talerului olandez ce circula pe teritoriul Principatelor datorită relațiile sale cu Imperiul Otoman si Europa de Vest.

În 1867 a fost emisă prima lege referitoare la constituirea unui sistem monetar cât și pentru baterea monedelor naționale.Pe data de 22 aprilie 1877 a fost stabilit ca fiind leul-monedă națională, primele monede fiind din bronz.

Biletele de hârtie au fost emise de Ministerul Finanțelor pe 12 iunie 1877. Din 1880 Banca Națională a României este singura abilitată să emită monedă de metal dar și de hârtie. De remarcat este că monedele românești aveau valorea egală cu cea a celor din Franța, Elveția, Italia, impunând un respect considerabil printre țările din Europa.

Țara noastră deține un record mondial pentru cea mai mică bancnotă care a fost emisă până acum. Aceasta este reprezentată de moneda de 10 bani care a intrat în circulație începând cu anul 1917.

Prin denominare, leul românesc a pierdut cele 4 zerouri la data de 1 iulie 2005, 1 leu(RON) sugerând 10.000 lei vechi. ( ROL)