Diactologie - satul Andrusul de Jos

I. Scurt istoric despre satul natal

Andruşul de Jos or. Cahul. Atestat 1459

Satul Andruşul de Jos este o localitate în Raionul Cahul situată la latitudinea 45.9858 longitudinea 28.2211 şi altitudinea de 63 metri faţă de nivelul mării. Această localitate este în administrarea or. Cahul. Conform recensămîntului din anul 2004 populaţia este de 2 125 locuitori. Distanţa directă pîna în or. Cahul este de 8 km. Primaria Satului Andruşul de Jos este în componenţa Raionul Cahul situată la latitudinea 45.9858 longitudinea 28.2211 şi altitudinea de 63 metri faţă de nivelul mării. Primarul este Gheorghe Pralea din partea (PDM ). Conform recensamîntului din anul 2004 populaţia este de 2 125 locuitori. Distanţa directă pîna în or. Cahul este de 8 km. Distanţa directă pîna în or. Chişinău este de 123 km.

Istoria satului: Aşezată pe Valea Andruşului, la 10 nord-est de st. c.f. Cahul şi la 156 km de Chişinău, comuna are o suprafaţă totală de aproximativ 36 kmp, din care 2.921 ha teren agricol. Colinele din împrejuimi au altitudinile de 108, 120 şi 181 m deasupra nivelului mării. Pe moşia lacalităţii se află o movilă funerară rămasă de la migratorii străini. Satul reprezintă una dintr cele mai vechi aşezări cu populaţie românească din sudul republicii. A existat, ca şi alte sate din vecinătate încă pe vremea lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare.

Denumirea localităţii ne trimite la numele unui proprietar de pămînturi din fostul Ţinut Greceni. Iată o mărturie documentară în acest sens, datată cu anul 1459: ,, Noi, Ştefan Voievod,. i-am dat şi am întărit (lui Rugină), în ţara noastră a Moldovei, ocinele lui şi satele, anume Rugineanii., cu Iezerul Leahului, cu Grindul de la Bogata, în jos de Renata, pănă la Gura Gărlei lui Andrieş şi încă cu şipotele care cad în Prute,,.

Într-un alt document, de la 1502, este menţionat acelaşi Andrieş: ,, Domnia mea am binevoit. să întărim a noastrei sfintei mănăstiri ce-i pe Putna. pe satul pe Frumuşica, unde am fost Fălcin, mai jos de Andrieş.,,

Andrieş, atestat în mai multe acte domneşti din sec. XVI, a fost, probabil, proprietarul moşiei locale şi fondatorul satului actual Andruşul. La forma de astăzi s-a ajuns prin modificări fonetice ulterioare.

Asupra localităţii ne informează cu regularitate şi documentele de mai tîrziu: Andruşa, sat pe valea rîuleţului Andruşa (1764); Andruş, sat de răzeşti, ţin. Greceni (1806); Andruş, cu biserica de lemn şi un preot (1813); Andruş şi Andruşu, sat pe valea Andruşa, consemnat pe hărţile din anii 1817,1820,1861. Un indicator al localităţii din satul Basarabiei din 1861 fixează pentru Andruşul de Jos precum

pentru Bogdanovca, Cotihana şi Roşu, în total 161 de case şi 171 de familii de ţărani rîmâni. Recesămîntul din 1878 înregistrează pentru această localitate, separate 60 de case, 265 de locuitori, 1.038 des.de pămînt, 50 de cai, 230 de vite mari cornute, 700 de oi, 2 mori, livezi şi grădini. Ocupaţia dintotdeauna a locuitorilor a fost, bineînţeles, agricultura şi creşterea vitelor.Plugăreau, păstoreau, dar oamenii mai aveau şi alte îndeletniciri: pescutul, albinăritul, cărăuţia, comerţul. Erau în sat şi croitori, cojocari, fierari, tîmplari, pietrari, pădurari. Cei mai buni lăutari din parte locului erau anume de aici. Oarecum, favorabile vieţii omeneşti au fost ultimele decenii ale sec.XIX şi primele din veacul următor. Despre aceasta ne vorbesc starea economică şi structura demografică: 129 de case şi 927 de locuitori în 1904; 140 de gospodării şi 185 de familii în 1920; 855 de locuitori cu trai permanent în acest sat, dintre care 851 români şi 4 bulguri în 1930; 215 case şi 1.034 de locuitori în 1940. La reforma dn 1918-1924 în sat au fost împroprietăriţi 216 locuitori cu 1.093 ha de pămînt arabil şi de folosinţă auxiliară.

Cel de-al dilea război mondial n-a ocolit nici s.Andruşul de Jos, făcîndu-i să-şi părăsească familiile pe vreo 100 de taţi şi feciori, dintre care 42 nu s-au mai întors la vetrele lor. Deportările, bolile, dar mai ales foametea organizată de regimul sovietic în 1946-1947 au măcinat fără milă şi cruţare vieţele a încă 180 de suflete – bărbaţi şi femei în floare, bătrîni şi copii fără sprijin şi apărare. Doar numele lor mai stăruie acum în amintirea rudelor şi sătenilor.

Gimnaziului „George Coşbuc” a fost construită în anul 1980 şi dispune de locuri pentru 624 de elevi, numărul dat oscilând anual. În prezent, aici îşi fac studiile 210 copii. Gimnaziul are două blocuri, unul cu două etaje, care include sala de sport, blocu De mai bine de trei decenii, clădirea gimnaziului „George Coşbuc” , a devenit pentru copiii care îşi fac studiile aici ca o a doua casă şi are deviza „şcoala prietenoasă copilului”. Cadrele didactice, prin muncă şi devotament, altoiesc, zi de zi, dragostea de carte şi frumos în sufletele elevilor. Aici, relaţia elev– profesor se bazează pe cooperare şi încredere. Ludmilei Dimitriadi , directoarea gimnaziului, activitatea de zi cu zi a instituţiei pe care o administrează presupune reflectarea şi realizarea drepturilor fiecărui copil. De asemenea, aici se promovează intens calitatea rezultatelor academice şi se oferă o educaţie bazată pe viaţa reală a copiilor.