Dopingul la sportivi

ÎNTRODUCERE

Istoricul dopingului în sport ne duce cu mii de ani în urmă, la romani, când în cursele de cai se administra atât calului cât și călărețului un amestec de alcool cu miere în scopul creșterii randamentului. Odată cu dezvoltarea chimiei sub forma alchimiei (sec. XIV-XVIII) s-a trecut la căutarea unor produse chimice pentru obținerea unor avantaje sporite atât în cursele de cai cât și în întrecerile sportive.

În sec. XIX încep să fie utilizate diverse preparate farmaceutice: extracte de organe (testiculare, hepatice), tonicardiace, hormoni, amfetamine, etc.

La J.O. din 1904, St. Luis, unui alergător de maraton i s-a administrat brandy cu stricnină, care deși o otravă puternică, în cantități mici poate acționa ca stimulent. Nici unul din cei implicați în folosirea unor astfel de procedee nu se gândea la efectul acestora asupra sănătății și cu atât mai puțin la etica sportivă.

Bineînțeles că au început să se înregistreze și accidente, unele mortale cum a fost cazul ciclistului Tom Simpson care a murit în 1967 în Turul Franței. Autopsia a relevat prezența unei cantități mari de amfetamine în sângele sportivului, care adăugate la temperatura crescută din ziua respectivă au cauzat moartea sportivului.

Cu ocazia J.O. de vară de la Munchen (1972) se organizează primele controale doping oficiale la Olimpiade, adăugându-se celor efectuate de mai mulți ani de către federațiile sportive.

În 1976, la J.O. de vară de la Montreal se efectuează pentru prima dată controale doping și pentru steroizi anabolizanți, numeroși sportivi (cu predilecție halterofili) fiind deposedați de medalii la câteva săptămâni după încheierea competiției. în 1982 se adaugă testosteronul, exprimat printr-un raport între epitestosteron/testosteronul urinar. în 1987 apar noi clase cum ar fi diureticele, betablocantele, hormonii peptidici, apoi unele manipulări fizice, chimice și farmacologice.

Se instalează astfel o luptă pe față @ntre două tabere: unii apelează la mijloace care nu sunt înscrise pe listele doping ale organismelor oficiale (Comisia medicală CIO, comitetele medicale ale federațiilor internaționale) și altele care imediat ce au aflat de aceste noi metode stabilesc mijloace de detecție, le înscriu pe lista substanțelor și mijloacelor interzise.

În ultimii ani această campanie antidoping a trecut la efectuarea controlului doping și în afara competițiilor.

La J.O. din 1992 halterofilii A. Saxton și A. Davies au fost găsiți pozitivi pentru clenbuterol. Ei au admis că au utilizat această substanță în timpul antrenamentelor, dar nu și în competiție. Clenbuterolul este un medicament pentru tratamentul astmului, inclus în grupa stimulentelor dar care are și efecte anabolice deși nu este un steroid.

Conform regulamentului CIO stimulentele sunt interzise numai în competiție deoarece efectul lor este imediat, dar efectul anabolizant al clenbuterolului este de durată.

În urma contestațiilor făcute cei doi sportivi au fost reabilitați, dar clenbuterolul a rămas în atenția CIO pentru reevaluare.

Prima definiție a dopingului s-a dat în 1963 ca reprezentând folosirea unor substanțe de sinteză în scopul creșterii artificiale a randamentului în competiție și care pot aduce prejudicii sănătății și eticii sportive.

Definiția acceptată actual este mai complexă, și anume înțelegem prin doping folosirea unor metode și substanțe artificiale care cresc performanța sportivă aducând prejudicii sănătății și eticii sportive (septembrie 1994 Comisia Medicală a Comitetului Internațional Olimpic).

Principalele motive împotriva utilizării dopingului în creșterea performanțelor sportive sunt:

- folosirea dopingului oferă un avantaj incorect unor sportivi față de alții. Profesorul A.H. Beckett a exprimat aceasta în mod succint afirmând că o competiție se desfășoară între atleți și nu între medici sau farmaciști;

- sportivii ce utilizează diverse medicamente riscă dependența, afectarea gravă a sănătății și chiar moartea;

- unele medicamente afectează capacitatea de judecată și pot prejudicia alți sportivi;

Lista doping este alcatuita din: substanțe interzise, metode interzise si substante cu restrictii si este in continua schimbare. Actuala lista a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2004.