Elemente de artă militară - influențele strategiei militare asupra politicii militare

Strategia militara a Romaniei este documentul destinat publicitatii, elaborat prima data in practica militara romaneasca prin care Ministerul Apararii Nationale traseaza orientarea strategica in vederea indeplinirii obiectivului fundamental stabilit de Presedinte in Strategia de securitate nationala a Romaniei si prevederilor Cartei Albe a Guvernului.

Armata este si va ramane o institutie fundamentala care asigura securitatea nationala. Aceasta responsabilitate devine cu atat mai complexa prin mentinerea simultana a unui potential adecvat de lupta si executarea proceselor de restructurare atat de necesare. Securitatea nationala a Romaniei nu poate sa fie izolata de aceea a Europei. Romania va continua sa fie un generator de stabilitate regionala intr-un mediu de securitate care prezinta multe incertitudini, caracterizat de riscuri previzibile, precum si de acelea care pot fi surprize totale. In cadrul unor limite de risc acceptabile, armata are capacitatea sa protejeze si sa garanteze securitatea nationala a Romaniei.

Obiectivul fundamental al apararii nationale a Romaniei il constituie realizarea capacitatii militare necesare si adecvate pentru apararea suveranitatii si independentei nationale, a integritatii si unitatii teritoriale, a democratiei constitutionale si a statului de drept.

Amenintarea cu o confruntare militara majora in Europa s-a diminuat in mod semnificativ. O data cu colapsul regimurilor comuniste, Romania se confrunta cu o perioada de tranzitie, care prezinta atat aspecte favorabile cat si provocari. Paralel cu progresele cooperarii si integrarii, au loc procese perturbatoare la adresa securitatii, cum sunt fragmentarea, marginalizarea sau izolarea unor actori internationali.

Armata Romaniei joaca un rol activ in dezvoltarea cooperarii cu armatele altor state, pentru a sustine intarirea increderii si stabilitatii. Actualul mediu de securitate permite realizarea reformei armatei noastre in cadrul unor limite de risc acceptabile. Intr-un mediu de securitate contradictoriu, complex, dinamic si incert, conditiile economico-financiare existente in Romania si in alte state din regiune reprezinta o sursa potentiala de instabilitate. Aceasta ar putea intarzia efectele pozitive ale evolutiei in plan regional si ar accentua tendintele negative. In acest context, armata noastra trebuie sa fie pregatita sa raspunda provocarilor inceputului secolului al XXI-lea, care se manifesta cu precadere in spatiul de interes strategic militar al Romaniei.

In prezent, riscul izbucnirii unei confruntari militare majore ramane redus. Totusi, exista riscuri regionale si locale, nonmilitare si militare dificil de prevazut si apreciat si care ar putea evolua in amenintari. Acestea pot fi clasificate in riscuri regionale, asimetrice, transnationale si in evenimente neprevazute.

Riscurile regionale cuprind: dezechilibre strategice in potentialele militare din spatiul de interes strategic al Romaniei; prezenta unor tensiuni si conflicte militare care se pot extinde; prelungirea unor dificultati economico-sociale care afecteaza direct potentialul militar si care erodeaza autoritatea institutiilor nationale de conducere ale statului; posibilitatea aparitiei unor disfunctionalitati in sistemele financiare, informatice, energetice, de comunicatii si telecomunicatii ale statelor, precum si rivalitatile politico-militare dintre acestea.

Riscurile asimetrice cuprind acele strategii sau actiuni deliberat indreptate impotriva statului roman, care folosesc procedee diferite de lupta clasica, vizand atacarea punctelor vulnerabile ale societatii civile, dar care pot afecta direct sau indirect si fortele armate. Ele se refera la: expansiunea retelelor si activitatilor teroriste; proliferarea si diseminarea necontrolata a tehnologiilor si materialelor nucleare, a mijloacelor de distrugere in masa, a armamentelor si a altor mijloace letale neconventionale; razboiul informational; izolarea Romaniei in societatea globala, bazata pe informatie, din cauza lipsei infrastructurii specifice. Astfel de riscuri includ intreruperea fluxului esential de informatii, propagarea unei imagini deformate privind societatea democratica romaneasca, modul de respectare de catre Romania a tratatelor sau acordurilor internationale, limitarea accesului la resursele strategice, degradarea mediului si existenta in proximitatea frontierelor nationale a unor obiective cu un grad ridicat de risc.

Riscurile transnationale, dupa cum o arata si denumirea, depasesc granitele dintre state. Unele din acestea pot fi generate de grupuri care promoveaza separatismul sau extremismul; altele isi au originea in disputele inter-etnice, in rivalitatile religioase si incalcarea drepturilor omului. Crima organizata, traficul ilegal de droguri, arme si de materiale strategice reprezinta riscuri noi. Evenimentele recente evidentiaza consecintele nefaste ale fluxurilor masive de refugiati.

Evenimentele neprevazute se refera la riscurile plasate in domeniul incertitudinii si sunt bazate pe factori obiectivi si subiectivi. Relatiile internationale bune, existente in prezent, s-ar putea schimba sau deteriora. Regiunea noastra nu este ferita de dezastre naturale: inundatii, seceta si cutremure.

Conceptele strategice descriu principalele modalitati de folosire a armatei in operationalizarea Strategiei militare. Ele definesc, de asemenea, directia in care armata va fi structurata, inzestrata si instruita. Aceste concepte sunt: capacitatea defensiva credibila, restructurarea si modernizarea, parteneriatul operational intensificat si integrarea graduala.

PRINCIPII STRATEGICE

Fortelor armate ale Romaniei le revin, ca sarcina majora, promovarea si protectia intereselor nationale vitale si a celor de importanta majora, garantarea si apararea suveranitatii, independentei, integritatii teritoriale si a unitatii statului roman, democratiei constitutionale si a statului de drept. Acestea sunt, de asemenea, chemate sa mentina libertatea de actiune a Romaniei in relatiile cu alte state, sa asigure participarea activa a statului roman la gestionarea situatiilor de criza si sa sprijine autoritatile locale in situatii de urgente civile (dezastre naturale, accidente industriale, alte situatii exceptionale).

Potrivit optiunilor politico-militare fundamentale ale statului roman si traditiilor nationale, Strategia militara a Romaniei se bazeaza pe principiul neagresiunii si are un caracter preponderent defensiv - activ, directionat in concordanta cu obiectivele politicii externe a statului roman. Ca urmare Romania va utiliza elementele puterii militare indeosebi in spatiul sau de interes strategic, pentru a sprijini, a apara si a promova interesele nationale, sub conducerea autoritatii nationale de comanda. Armata se subordoneaza si raspunde in fata conducerii democratice civile a statului.

Cadrul legal al Constitutiei stabileste controlul democratic civil asupra fortelor armate de catre conducerea politica a statului - Parlament, Presedinte, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Guvern , precum si procedeele de luare a deciziilor strategice.