Împădurirea terenurilor degradate din România

Terenurile inapte pentru a fi folosite, terenurile neproductive, indiferent de forma de proprietate, sunt considerate a fi terenuri degradate si pot fi ameliorate prin lucrari de impadurire, in vederea protejarii solului, refacerii echilibrului hidrologic si imbunatatirii conditiilor de mediu.

Principala atributie a solului este sa mentina si sa asigure viata plantelor, daca nu isi pierde total sau partial capacitatea productiva, astfel ca importanta imbunatatirii acestor soluri consta in combaterea acestor procese si anularea consecintelor negative ale degradarii.

Factorii naturali care provoaca degradarea solului sunt:

1. Apa;

2. Cantitatea de precipitatii;

3. Vantul;

4. Temperatura;

5. Relieful;

6. Vegetatia;

7. Tipul de roca,

iar factorul economic este folosirea nerationala a terenurilor.

Din pacate, in producerea solurilor degradate, factorii naturali si economici actioneaza in mod complex, accelerandu-se astfel procesul de degradare odata declansat.

Acesti factori pot avea actiune singulara sau combinate si rezulta urmatoarele tipuri de terenuri degradate:

1. Terenuri cu fenomene de deplasare;

2. Terenuri erodate de vant;

3. Terenuri erodate de apa;

4. Terenuri saraturate;

5. Terenuri inmlastinate;

6. Terenuri degradate de om.

Conditiile favorabile declansarii acestor procese sunt densitatea si adancimea fragmentarii reliefului, cu valori mari.

Ameliorarea terenurilor degradate se poate realiza, in sensul diminuarii actiunilor negative, a limitarii, a prevenirii sau combaterii factorilor de degradare, prin utilizarea rationala, care duce la conservarea solului, dar si prin masuri de sporire a productivitatii terenurilor.

Prin lucrari de stabilizare a cauzelor care au dus la procesul de degradare a solului, impreuna cu lucrari de impadurire, se pot pune in valoare terenurile degradate care apartin sectorului forestier si pot fi redate circuitului economic.

In cazul ameliorarii terenurilor erodate de apa, ritmul de degradare este direct influentat de panta terenului, textura solului, roca, profunzimea solului si vegetatia. Se declanseaza atunci cand, intre procesul de eroziune si cel de formare a solului, exista un dezechilibru, iar volumul de sol erodat il depaseste pe cel care se formeaza.

Astfel, se disting doua tipuri de terenuri cu eroziuni produse de apa:

1. Terenuri cu eroziune de suprafata;

2. Terenuri cu eroziune la adancime.

Oricare dintre ele ar fi, stratul de sol este desprins, transportat si depozitat de apa in aval, unde se formeaza depozite si aluviuni torentiale.

Eroziunea de suprafata si de profunzime a solului sunt asociate cu deplasarile de teren, sub forma alunecarilor de suprafata sau cu saraturarea solului, conducand la forme complexe de degradare. Alunecarile de teren reprezinta cea mai grava forma de dezechilibru ecologic prin deformarea versantilor si modificarea reliefului, degradarea solului, dereglarea puternica a regimului hidrologic al versantilor, atat la nivelul scurgerilor superficiale, cat si la cel al scurgerilor de profunzime si drenajului subteran.