Importanța cercetării criminalistice a urmelor de incendii premeditate

Incendiile reprezinta o reala problema pentru viata, integritatea corporala si sanatatea oamenilor, dar si pentru proprietatea privata si publica. Numeroase incendii se tranforma in catastrofe colosale pricinuind oamenilor mari necazuri si suferinte. Totusi, incendiile nu sunt incriminate ca infractiuni de sine statatoare in legislatia penala romaneasca, dar sunt de distrugere in forma ei agravata. Cercetarea criminalistica a urmelor rezultate din incendii este extrem de dificila deoarece in timp ce urmele se formeaza se si distrug prin consumarea suportului acestora, dificultate sporita si de actiunile de localizare si stingere a incendiilor, in urma carora se altereaza ireversibil un numar mare de urme.

Multiple urme de ardere pe structura exterioara a imobilului

Urmele. Notiunea, importanta si clasificarea acestora

Urma reprezinta semnul concret lasat de o persoana in locul in care aceasta a interactionat, la un anumit moment, cu obiect sau cu o alta persoana. Din punct de vedere criminalistic, urma reliefeaza ,,orice modificare materiala sau de alta natura produsa ca urmare a interactiunii dintre autor ori mijloacele folosite de acesta si mediul in care isi desfasoara activitatea infractionala, in conditiile in care intre fapta si modificarea aparuta exista un raport cauza-efect". Studiul urmelor are un caracter primordial in domeniul tehnicii criminalistice, oferind bazele activitatii de identificare din acest domeniu. Apartinand diferitelor categorii, urmele sunt regasite la locul savarsirii unor infractiuni in urma interactiunii dintre autor si mediul in care isi desfasoara activitatea.

Din multitudinea de categorii de urme oferite de literatura de specialitate, una dintre cele mai vaste clasificari este dupa factorul creator al urmelor si pot fi evidentiate: urmele create de corpul uman, cele create de animale, de plante, de obiecte si nu in ultimul rand, urmele create de fenomene. Cu privire la urmele create de fenomene, cele care s-au evidentiat in practica judiciara in mod frecvent sunt urmele produse de incendii.

Incendiu. Notiune si clasificare

Incendiul este considerat ca fiind "fenomenul de ardere a unei substante combustibile in prezenta oxigenului care se propaga de regula din cauza efectului flacarilor, fara ca acestea sa reprezinte intotdeauna cauza primara a incendiilor". Acest fenomen poate fi atat inofensiv cat si devastator si poate fi influentat de diferite conditii, cum ar fi prezenta omului sau conditii de mediu. In acest sens se evidentiaza in evolutia unui incendiu in interiorul unei incaperi mai multe etape: focul initial urmat de arderea lenta, apoi de cea activa, cea generalizata si faza de regresie.

Clasificarea incediilor are in vedere in primul rand cauzele generatoare, incendiile clasificandu-se in incendii provocate de cauze naturale, accidentale si premeditate.

Incendiile provocate de cauzele naturale sunt influentate de factori meteorologici, precum descarcarile electrice, dar si alti factori precum electricitatea statica, autoaprinderile sau expunerea la raze solare a unor obiecte sau medii potential inflamabile.

Incendiile accidentale sunt rezultatul defectelor de constructie, a nerespectarii regulilor de baza in prevenirea incendiilor ori a manipularii si depozitarii necorespunzatoare a materialelor inflamabile.

Incendiile premeditate cu denumirea in limba engleza "arson" prezinta un grad de pericol social crescut datorita faptului ca au la baza un mobil diversificat, care poate lua forma unor sentimente ori pasiuni, a unor resentimente (precum ura, invidia, egoismul, furia, gelozia, razbunarea sau alte motive), impulsul datorat consumului de droguri sau alcool, intentia de a musamaliza o alta infractiune.

In functie de modul in care incendiile pornesc, acestea pot fi cu aprindere imediata sau cu aprindere intarziata influentata de anumite dispozitive.

In practica judiciara nu se intalnesc frecvent incendiile premeditate cu aprindere imediata deoarece incendiatorul nu are timp suficient pentru a parasi locul faptei fara a fi vazut. In situatii de acest gen, persoanele care sesizeaza evenimentul fac parte obligatoriu din cercul de suspecti.

Incendiile intarziate, pe de alta parte, ofera incendiatorului timp suficient sa se departeze de locul faptei, ba chiar sa-si construiasca un alibi, intru-cat de la aprinderea sursei de foc si pana la declansarea incendiului se poate scurge un interval de timp mai scurt sau mai lung, in functie de materialul sau substanta folosita. Pentru initierea focului, practica judiciara a evidentiat folosirea diverselor materiale si substante precum: dispozitive cu fitile, lumanari fixate intr-un vas cu lichid inflamabil, fosfor dizolvat in sulf de carbon. In cazul incendiilor cu intarziere pot fi prezente urme care atesta intentia directa: urme de cenusa, in care se gasesc substante grase provenite din lumanarea topita sau resturi din aceasta, petrol lampant, resturi de fitil sau dare de benzina etc.