Metale Nobile

1. Aurul Aurul este metalul din care inca din antichitate s-au confectionat bijuterii si accesorii de impodobire. Nu se pateaza, nu rugineste nu se corodeaza. Desi este un metal dur totusi este cel mai maleabil metal pentru confectionarea bijuteriilor.

1.1. Puritatea Puritatea aurului se masoara in karate.Termenul provine de la bazarurile din antichitate, unde “carob”–urile erau folosite pentru a cantari metalele pretioese.Aurul pur are 24karate, dar puritatea lui determina un prêt mai mare precum si o duritate si durabilitate scazuta fata de aur aliat cu alte metale.

Aurul pur este mult prea moale pentru a fi folosit in confectionarea bijuteriilor deoarece nu ar rezista folosirii zilnice, asa fel incit se foloseste in aliaj cu alte metale (argint, cupru, nichel, zinc) pentru a-i da duritate si rezistenta. Numarul de carate indica puritatea sau ce procent din bijuterie este aur. Marcajul se face prin mentionarea a doua cifre urmate de "k", astfel 24k reprezinta aur pur 100%.

24k = 100% aur ; 22k = 91,7% aur ; 22k = 91,7% aur ; 14k = 58,3% aur ; 12k = 50% aur ; 10k = 41,7% aur

Aurul poate fi de mai multe culori (alb, galben, rosu), culoarea fiind determinata de doi factori: tipul de metal folosit in aliaj si procentul de metal folosit in aliaj. Aurul galben il puteti gasi in mai multe variante, cele mai intilnite fiind de 14k si 18k. Aurul de 18k contine in aliaj aproximativ 75% aur pur, combinatia facindu-l mai dur si astfel potrivit pentru folosirea de zi cu zi a bijuteriilor. Aurul de 14k este compus doar din 58,3% aur pur in aliaj fiind astfel si mai ieftin, culoarea galbena nu este atit de intensa, dar aliajul ii da o rezistenta mai mare fiind folosit cu preponderenta in confectionarea anumitor parti ale bijuteriilor care trebuie sa fie mai dure (incuietori). Aurul alb are aceleasi proportii de aur pur in aliaj la fel ca si cel galben. Pentru a obtine culoarea alba se "imbraca" intr-un strat de rodiu, un metal foarte dur si lucios. In functie de grosimea stratului superior de rodiu pe parcurul purtarii intensive se va putea observa un unele locuri cum iese la suprafata aurul galben. Singura solutie de revigorare, in cazul in care chiar nu doriti sa schimbati piesa de bijuterie, este sa o dati la bijutier pentru a renoi stratul exterior. Aurul rosu isi are culoare de la aliajul cu proportie mai mare in cupru. Aurul pur are 24k (puritate 99,99%) si de regula nu se foloseste la bijuterii; prin aliere insa se obtin diferitele nuante de aur : spre exemplu aurul rosu este rezultat din alierea cu cuprul, aurul galben contine ca aliaje argint fin si cupru, iar in strucutra aurului alb se gaseste zinc.Proportia in care se gaseste materialul pretios in compozitia unui aliaj determina finetea acestuia.

1.2. Marcaje Fiecare bijuterie din aur trebuie sa fie inscriptionata cu procentul de aur pur la mie( ex. o bijuterie de 14 k va fi marcata cu cifra 585),precum si cu marca de garantie proprie a producatorului sau marca de certificare a Statului Roman.

1.3. Culoarea În stare pura, aurul prezinta o culoare galbena stralucitoare specifica (de unde si denumirea de galben auriu sau auriu) el modificându-si culoarea în functie de metalele cu care se aliaza sau de impuritati (unele metale de aliere sunt în cantitati asa de mici încât ele pot fi considerate astfel): aurul rosu se obtine prin adaugarea cuprului, aurul roz prin adaugare de cupru si argint în anumite proportii, aurul galben prin adaugare de cupru si argint dar în alt raport, aurul verde prin adaugarea argintului fin la aurul pur (este un aliaj foarte moale si putin rezistent), aurul gri obtinut prin adaugarea de cupru, nichel si zinc în proportii care variaza dupa fabricant, sau prin adaugare de paladiu si aurul alb prin adaugarea în general a unei cantitati de fier. Daca proportia de aur este mai mare, aliajul poate capata o culoare albastra. În pulbere poate fi albastru, rosu sau chiar negru. În forma topita radiaza o culoare verde si formeaza la suprafata o oglinda specifica ceea ce,pentru cei care lucreaza cu el, sugereaza ca este momentul pentru a fi turnat.

Figura 1. Aurul

1.4. Extractia aurului Este un metal cu puternice proprietati anticorizive ceea ce face ca el sa se gaseasca în natura, în foarte mare parte, în stare nativa. Aurul nativ nu este pur, ci aliat cu alte metale, în special cu argint, cupru si fier. Extractia lui se efectua cel mai adesea prin simpla spalare a pamânturilor aurifere, deoarece greutatea specifica a aurului este foarte mare în raport cu greutatea specifica în general mica a gangei, grauntii de aur cad la fundul cuvei de spalare, iar ganga este antrenata de apa si eliminata. Dupa mai multe spalari aurul depus se topea si era transformat în mici bulgari sau lingouri. Pe acelasi principiu aurul era extras din nisipul depus în vadurile râurilor de munte. O metoda perfectionata consta din saparea în vadul râului a unor mici gropi, putin adânci, unde se formau vârtejuri, pe fundul carora se strângea pulberea de aur. Aceasta era culeasa de pe fundul gropii cu ajutorul unei piei de oaie; pielea de oaie era apoi arsa iar aurul topit si transformat în lingou. O alta metoda de extragere a aurului era cea cu mercur numita si amalgamare în care aurul se combina cu mercurul formând un amalgam din care aurul se extrage usor prin evaporarea mercurului. Astazi, aurul se extrage prin diverse metode : amalgamare, cianurare aplicate dupa diverse operatiuni fizice de separare a gangei.