Notabilitatea activităților practico-aplicative în formarea competențelor specifice geografiei din perspectiva constructivismului în educație

Rezumat: În prima parte a acestui articol au fost evidențiate aspectele teoretice referitoare la formarea competențelor specifice geografiei în sistemul educațional din perspectiva constructivismului, iar în cea de-a doua parte a acestuia accentual a fost pus pe formarea competențelor prin activități practice, folosind metoda lucrărilor practice, bazate pe o acțiune reală.

Abstract: In the first part of this article the theoretical aspects regarding the formation of geography-specific competences in the educational system from the perspective of constructivism were highlighted, and in the second part of its emphasis was placed on the formation of competencies through practical activities, using the method of works. practical, based on real action.

Cuvinte cheie: educație, competență, constructivism, activități practico-aplicative.

Keywords: education, competence, constructivism, practical-applied activities.

Ca o categorie fundamentală a pedagogiei, ori ca obiect de studiu specific pedagogiei [1, p. 4] educația are în vedere totalitatea activităților de formare și dezvoltare a trăsăturilor morale sau intelectuale prin care se evidențiază o persoană, privită ca o realitate psiho-socială complexă, care se remarcă printr-o continuă evoluție și transformare [2, p. 5]. Este un tip particular de acțiune umană, un fenomen social, uman, care apare odată cu societatea, dintr-o anumită necesitate proprie acesteia și stimulează idealul ființei umane exprimat prin „a fi și a deveni”. F. Georgescu consideră că, de-a lungul istoriei, aceasta poate fi definită ca acea activitate creatoare neproducătoare de bunuri de consum în DEX [15] ca urmare, educația este un fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață, a culturii, a abilităților dobândite de generațiilor adulte către generațiile viitoare, iar Herbart definește educația ca o acțiune de formare a individului pentru el însusi, dezvoltandu-i-se o multitudine de interese [apud 15]. De asemenea, conținuturile generale ale acesteia, ca ansamblul valorilor pedagogice fundamentale (bine, adevăr, adevăr aplicat/util, frumos, sănătate), conferă activității de formare-dezvoltare a personalității umane un cadru dimensional stabil, la nivelul sistemului și al procesului de învățământ. Acest cadru dimensional include cinci conținuturi generale ale educației, prezente, la nivelul oricărei activității de educație/instruire: a) educația morală; b) educația intelectuală; c) educația tehnologică (aplicativă); d) educația estetică; e) educația fizică [1, p. 4]. Concluzionăm că acest concept are un caracter complex și că este definit din mai multe perspective: etimologică, acțională, procesuală și relatională.