Penitenciar

Prezentarea instituției

Conform sociologului Bruno Ștefan, în volumul: Mediului penitenciar românesc cultură și civilizație carcerală, la începutul anului 2005 în România funcționau 36 de penitenciare din care:

- 9 de maximă siguranță în care există și secții închise și semideschise: Craiova, Gherla, Iași, Mărgineni, Poartă Albă, Aiud, Arad.

- 23 închise, în care există și secții semideschise:

- un penitenciar cu regim semideschis

- un penitenciar pentru femei

- 2 penitenciare pentru minori și tineri

- 3 centre de reeducare pentru minori

- 6 spitale - penitenciar

- alte unități din sistem: școală militară de admininstrație penitenciară Târgu Ocna, Baza de aprovizionare, Gospodărie,

- Subunitatea de pază și escortare a deținuților transferați.

Există 10 județe care nu au nici un penitenciar, persoanele condamnate în aceste județe fiind depuse de regulă în închisorile județelelor învecinate. Mai puțin de 40% din unitățile de detenție au o vechime mai mică de 40 de ani, 26% au o vechime de cel puțin 100 de ani, 30% au fost construite cu peste 160 de ani în urmă, iar închisorile din Gherla și Aiud au fost construite în 1540 respectiv în 1786.

Multe dintre acestea nu au fost proiectate de la început că unități de executare a pedepselor, fiind foste barăci, utilizate pentru organizarea de șantiere, sau clădiri de arest preventiv. au fost sortite eșecului multe dintre planurile de modernizare după 1990 din cauza modului defectuos de repartizare a fondurilor, cât și a furturilor organizate.

În fiecare penitenciar dintre cele 36 existente sunt 1100 de deținuți și 350 de angajați. Pentenciarile sunt asemănate cu instituții mamut, departe de situația țărilor vestetice ale Europei în care se regăsec 250 de deținuți și 150 de cadre.

Putem defini închisoarea că o instituție ce este destinată să îi facă pe indivizii condamnați să-și ispășească pedeapsa prin intermediul unor acțiuni precise:distribuirea lor în spațiu ,menținerea arestaților într-o vizibilitate permanentă.

Michael Foukult consideră că închisoarea este mai mult decât un spațiu punitiv și această este o structura reproductivă a societății însăși (Bruno, 2006).

Penitenciarul Iași, conform autoarei Adina Rachieruîn volumul Impactul programelor de Asistență Socială în Penitenciar, la data de 7 iulie 2009 avea o ocupare de 89,94%, echivalentu a 1323 de deținuți dintre care 176 minori.

Iașul are o închisoare de maximă siguranță în care se regăsesc cele 4 tipuri de deținere, deasemene gasim și o secție de deținere femei. În Iași regăsim între profesioniști o echipă formată din trei psihologi și 2 asistenți sociali din care un asistent social îndeplinește și funcția de șef de serviciu (Rachieru, 2009).

Grupul țintă al penitenciarului sunt persoanele private de libertate care au săvârșit fapte penale. Conform ANP în acest moment în Romania sunt 25631 de persoane private de libertate. Aici găsim atât bărbați cât și femei, fie ei majori sau minori. În funcție de gravitatea faptelor comise aceștia sunt închiși în închisori: închise, semideschise, deschise și maximă siguranță. În România în mod normal vârsta la care o persoana raspunde penal este de 18 ani, însă poate coborî la vârsta de 14 ani daca se dovedește că minorrul a avut discernamânt în momentul comiterii faptei penale.

Persoanele private de libertate, aflate în custodia Penitenciarului Iași sunt pregatiți pentru momentul eliberării cu ajutorul asistentilor sociali ce derulează o serie de programe menite totodată să resocializeze.

Conform analizei făcute de sociologul Adina Rachieru, regăsim:

a) Programe informative/ evaluative și de intervenție socio-familială: în pregătirea deținuților în vederea reintegrării socio-familiale, se oferă sprijin prin consolidarea abilităților sociale în menținerea legăturii cu familia. Programul „ CINE AM FOST ȘI CINE SUNT” are ca scop de a identifica nevoile persoanei în vederea individualizării intervenței specialiștilor; și programul „ EU ȘI CEI DIN JURUL MEU” este adresat minorilor având ca scop reducerea vulnerabilității sociale. Membrii ultimului program sunt: psiholog, preot, educator.

b) Programe informativ/formative de asistență socio-familială: aici regăsim programe cum are fi: „AM SĂ FIU O MAMĂ PREGĂTITĂ PENTRU TINE” program adresat persoanelor private de libertate femei, cu scopul de a valoriza statutul de parinte și recuperarea reperelor parentale. Un alt exemplu este programul „ CUM AȘ PUTEA FI UN BUN SOȚ, UN BUN PĂRINTE, UN BUN CETĂȚEAN ?” are ca scop cultivarea unor principii care stau la baza vieții sociale pentru persoanele condamnate la pedepse mari de regim de maximă siguranță, deținuți cu grad sporit de risc din regim de maximă siguranță și persoane condamnate pe viață.