Plante medicinale

1.Macesul

Macesul este un arbust care creste peste tot, la campie sau pe dealuri, pe marginea drumului, in parcuri, astfel ca devine o planta accesbila oricui. De la maces, cel mai mult se folosesc fructele. Acestea se culeg toamna, in septembrie-octombrie. inainte de bruma sau de ger.

Din macese puteti fac ceaiuri, gem sau chiar vin de macese - un adevarat medicament.

Semintele din macese vindeca afectiunile rinichilor si ale vezicii urinare si cresc imunitatea prin continutul de vitamina C;

2. Rostopasca

Se culege intre lunile mai - noiembrie. Se taie flori, frunze, tulpini si fie se stoarce sucul lor, fie se usuca.

Rostopasca este o planta foarte activa, de aceea trebuie consumata in cantitati mici, caci altfel prezinta efecte toxice.

Sucul de rostopasca se poate obtine si rupand frunzele plantei si frecandu-le pe piele, direct pe zonele afectate. Planta este bogata intr-un suc de culoare galben intens, acest suc avand proprietati miraculoase antibacteriene, antivirale si antifungice. Se foloseste pentru ciuperci ale pielii, negi sau pur si simlu zone cu pete maronii si se lasa sa actioneze 10 minute.

Ceaiul de rostopasca are puternice efecte analgetice, fiind indicat in durerile osteomusculare, articulare, in reumatism, dar si pentru tratarea gutei si a hemoriozilor.

Ceaiul de rostopasca mai prezinta un intens efect de echilibrare a metabolismului, fiind indicat diabeticilor. In caz de afectiuni hepatice grave, se consuma o cana de ceai de rostopasca la doua zile.

3. Coada soricelului

De la coada-șoricelului se culeg tulpinile fragede și inflorescențele albe, uneori cu nuanțe de roz, cu miros aromat-amărui. O găsim pe pajiști, prin fânețe, pe marginile râurilor și ale pâraielor, pe lângă drumurile de țară. Se culege pe vreme uscată, de preferință în miezul zilei, când are concentrația maximă de uleiuri volatile. Pentru cules avem nevoie neapărat de o foarfecă de grădină sau de un cuțitaș, cu care se taie tulpina înflorită, așa încât să nu smulgem planta din rădăcină. După culegere, planta se întinde la uscat în strat de maximum opt centimetri grosime, într-un loc lipsit de umiditate, umbrit și bine ventilat. Se poate usca foarte bine și în buchețele, care, de asemenea, se atârnă într-un loc umbrit.

Aceasta planta medicinala ajuta in reglarea echilibrului hormonal, reducand riscul de afectiuni ale uterului, ovarelor.

Coada soricelului trateaza varicele prin comprese locale.

Se mai foloseste pentru tratarea tuse, in caz de bronșită

Ceaiul de coada soricelului ajuta in mentinerea sanatatii dintilor si protejeaza gingiile, reducand sangerarea acestora.

4. Galbenele

Perioada si organul de recoltare: Se recolteaza florile fara codite cand sunt complet dezvoltate. Recoltarea se face succesiv 3-4 zile, dupa ce se ridica roua si pana seara se usuca in straturi subtiri, la umbra.

Galbenelele au poate cel mai intens efect cicatrizat, alaturi de rostopasca. Galbenelele ajuta pielea sa isi refaca structra, fiind folosite adesea sub forma de ceai pentru a curata ranile usoare. Galbenelele sunt poate cel mai bun aliat al sanatatii pielii, fiind folosite in foarte multe produse de ingrijire, de la creme la lotiuni detoxifiante.

Ceaiul de galbenele calmeaza stomacul si reduce senzatia de greata.

5. Sunatoarea

Epoca optima de recoltare este situata in intervalul dintre inceputul si toiul infloritului. In conditii normale toamna se mai obtine o recolta, la infloritul tulpinilor regenerate.

Recoltarea se poate face cu secera sau coasa. In cazul recoltarii mecanice, se va regla cutitul astfel ca sa fie taiata intreaga materie prima vegetala nelignificata

Sunatoarea este un excelent calmant si echilibrant psihic. Ceaiul de sunatoare, dar si orice extract din aceasta planta este indicat in tulburarile psihologice, de la depresii la anxietate, atacuri de panica sau tulburari de somn.

6. Urzicile

Se recoltează plantele în întregime (frunze, herba, rădăcini, semințe), întrucât toate organele vegetale au proprietăți terapeutice. Recoltarea se poate prelungi până în luna octombrie. Se lasă să se ofilească pentru a pierde proprietățile urzicante și apoi se usucă la umbră.

Rădăcinile se smulg din sol primăvara și toamna, se spală și se usucă la soare sau în locuri bine aerisite.

Urzica prezinta proprietati unice in natura, avand un puternic rol antiinflamator. Micii peri de la nivelul frunzelor contin substante cu intense efecte antiinflamatorii, dar ofera si acea senzatie neplacuta de usturime, specifica urzicilor.

Urzicile amelioreaza durerile din reumatism, refac structurile pielii, elimina matreata si stimuleaza regenerarea si ingrosarea firului de par. Cei care se clatesc cu ceai de urzici dupa fiecare spalare pe cap albesc mai tarziu.

Urzicile trateaza anemia (mai ales consumate ca preparat culinar) si ajuta in vindecarea afectiunilor respiratorii, cum ar fi raceala, gripa, laringita, bronsita. Ceaiul de urzica devine astfel si un bun aliat al fumatorilor, protejand sanatatea plamanilor.

7. Sunatoarea

Epoca optima de recoltare este situata in intervalul dintre inceputul si toiul infloritului, iunie-iulie. In conditii normale toamna se mai obtine o recolta, la infloritul tulpinilor regenerate.

Recoltarea se poate face cu secera sau coasa.

Sunatoarea este si un bun pansament gastric reducand arsurile si tratand gastrita si ulcerul.

Ceaiul de sunatoare ajuta si in mentinerea sanatatii cavitatii orale, protejand impotriva cariilor si a aftelor bucale.

Ceaiul de sunatoare, folosit in comprese, trateaza eczemele si calmeaza mancarimile sau senzatiile de arsura din unele afectiuni cutanate.

Mai este folosita in tratamentul starilor depresive.