Politica de securitate națională a României în contextul apartenenței la structurile euro-atlantice - riscuri și amenințări

INTRODUCERE

Securitatea naţională, conform concepţiilor şcolii de la Copenhaga, se referă la dimensiunea instituţională a ordinii sociale, ameninţările la adresa suveranităţii statului fiind, de fapt, insolubil legate de securitatea politică, pentru că aceste riscuri şi ameninţări, capătă notorietate şi devin de interes public, social, numai la nivelul instituţiilor statului, prin intermediul conceptualizării lor politice şi mai puţin la nivel individual sau chiar a unor grupuri umane.Asigurarea securităţii este, aşadar, un act politic, prin care un stat işi defineşte poziţia faţă de ceea ce este relevant pentru securitatea sa şi modul în care acesta va încerca să obţină maximum de securitate cu minimum de resurse.

În acest sens, se identifică ameninţările interne şi externe, riscurile şi vulnerabilităţile, se defineşte politica, se elaborează şi se adoptă strategia de securitate şi strategiile sectoriale subsecvente, se alocă resursele şi se pun în aplicare de instituţiile cu responsabilităţi în domeniu.Avem deci, securitate politico-militară, securitate politico-economică, etc.

SECURITATEA NAȚIONALĂ

Securitatea națională reprezintă condiția fundamantală a existenței națiunii și a statului român și un obiectiv fundamental al guvernării, ea are ca domeniu de referință valorile, interesele și obiectiviele naționale. Securitatea națională este un drept imprescriptibil care derivă din suveranitatea deplină a poporului, se fundamentează pe ordinea constituțională și se înfăptuiește în contextul construcției europene, cooperarii euroatlantice și al evoluțiilor globale.

Strategia de securitate națională răspunde nevoii și obligației de protecție legitimă împoriva riscurilor și amenințărilor ce pun în pericol drepturile și libertațile fundamentale ale omului, valorile și interesele naționale vitale, bazele existenței statului român.Ea virează, cu prioritate, următoarele domenii: starea de legalitate; siguranța cetățeanului; securitatea publică; prevenirea și contracararea terorismului și a altor amenințări asimetrice; capacitatea de apărare; protecția împoriva dezastrelor naturale, degradării condițiilor de viată și accidentelor industriale.Securitatea natională se realizează prin măsuri adecvate de natură politică, economică, diplomatică, socială, juridică, educativă, administrativă și militară, prin gestionarea eficientă a crizelor, in conformitate cu normele de conduită ale comunității europene și prevederile dreptului internațional.

Statutul de membru al Alianței Nord-Atlantice, acționând într-un spațiu de securitate bazat pe valori, interese și obiective comune, pe principiile și normele democrației, statului de drept și economiei de piață, oferă țării noastre condiții favorabile dezvoltării economice și sociale accelerate, participării active la acțiunile de menținere a păcii și securității în plan regional și global, contracarării eficiente a riscurilor și amenițărilor clasice și a celor de ti asimetric.

PLANIFICAREA APĂRĂRII NAȚIONALE

Planificarea apărării naţionale a României este activitatea prin care se stabilesc volumul, structura şi modul de alocare a resurselor naturale, umane, materiale şi financiare necesare materializării obiectivelor fundamentale ale securităţii naţionale şi apărării armate a României. Planificarea apărării naţionale include şi programele, acţiunile şi măsurile luate de România în domeniul securităţii şi apărării colective, în virtutea cooperării internaţionale şi a obligaţiilor asumate faţă de statele partenere sau aliate şi faţă de organismele internaţionale din care face parte. Planificarea apărării este atributul exclusiv şi inalienabil al autorităţilor prevăzute de Constituţia României. Ea se realizează pe baza opţiunilor şi deciziilor politice şi strategice ale Parlamentului României, Preşedintelui României şi Guvernului României, precum şi ale celorlalte instituţii publice, care, potrivit legii, au răspunderi în domeniul securităţii şi apărării naţionale.

Documentele pe baza cărora se realizează planificarea apărării naţionale sunt: Strategia de securitate naţională a României, Programul de guvernare, Carta albă a securităţii şi apărării naţionale a Guvernului, precum şi strategiile, directivele, planurile şi programele departamentale elaborate de ministerele şi instituţiile cu atribuţii în domeniul apărării, ordinii publice şi siguranţei naţionale.

Strategia de securitate naţională a României este documentul de bază care fundamentează planificarea apărării la nivel naţional. Preşedintele României, în termen de cel mult 3 luni de la învestitură, prezintă Parlamentului Strategia de securitate naţională a României. Parlamentul României, în şedinţă comună, va dezbate Strategia de securitate naţională a României şi o va adopta prin hotărâre.

Strategia de securitate naţională a României cuprinde: definirea intereselor şi obiectivelor proprii de securitate, evaluarea mediului internaţional de securitate, identificarea factorilor de risc din mediul intern şi internaţional, direcţiile de acţiune şi principalele mijloace pentru asigurarea securităţii naţionale a României. Strategia are un orizont de evaluare pe termen mediu de 4 ani şi o perspectivă pe termen lung cuprinzând estimarea resurselor ce vor fi alocate de România pentru realizarea obiectivelor sale de securitate şi apărare.

În vederea realizării prevederilor Strategiei de securitate naţională a României, Guvernul, pe baza Programului de guvernare, elaborează Carta albă a securităţii şi apărării naţionale, prin care se stabilesc: obiectivele şi sarcinile principale ale instituţiilor angajate în realizarea securităţii şi apărării naţionale, măsurile şi acţiunile ce urmează să fie întreprinse de acestea, resursele naturale, umane, materiale, financiare şi de altă natură pe care urmează să le asigure anual pentru constituirea şi pregătirea forţelor participante la apărarea naţională şi la asigurarea securităţii, conform misiunilor ce le revin. Carta albă a securităţii şi apărării naţionale a Guvernului vizează aceeaşi perioadă de valabilitate ca şi Strategia de securitate naţională a României şi se supune spre aprobare Parlamentului în termen de cel mult 3 luni de la acordarea votului de încredere.