Potențialul militar al războiului informațional

1.INTRODUCERE

Actualul mediu de securitate este consecinţa directă a mutaţiilor suferite de societate. Pe măsură ce tehnologia a avansat barierele fizico-geografice au fost înlăturate, iar noţiuni precum “conflict”, “război” şi „informaţie” au capătat noi valenţe, din ce în ce mai complexe în acord cu noul ritm mondial.

Fenomenul război cunoaște în literatura de specialitate două direcții importante de definire pe baza cărora poate fi argumentată existența sau inexistența războiului informațional.

Viclenia, minciunile, amăgirea, diversiunea, omisiunea utilizate de la Alexandru Macedon și Cezar până la Napoleon Bonaparte s-au transformat în ample acțiuni de propagandă, acaparând toate planurile existenței individului.

Propaganda grosolană a Celui De-Al Doilea Război Mondial crează repulsie, fiind considerată o acțiune murdară și dezonorantă, dar perfect aplicabilă dimensiunii socio-culturale a conflictului, căpătând noi înțelesuri și ramificații. Astfel apare propaganda albă, propaganda gri, propaganda neagră și metapropaganda. Propaganda neagră a fost folosită în războiul din Vietnam, iar metapropaganda, spunea Hentea “este deosebit de puternică pentru că în loc să pună la îndoială veridicitatea unui singur subiect, aduce în discuție tot ceea ce provine de la inamic. Scopul ei este de a produce neîncrederea en gross, distinctă de cea en detail” (Hentea, 2002:20).

În cele ce urmează ne propunem să conturăm imaginea generală a operațiilor informaționale și să definim războiul informațional. Pentru a demonstra potențialul militar al acestui tip de război vom efectua o analiză asupra inplementării operațiilor informaționale în războiului din Vietnam.

2.DELIMITĂRI CONCEPTUALE. CADRUL GENERAL.

Cea mai simplă definiţie a informaţiei o dă Thomas Troy de “cunoștințe despre inamic”. O definiţie mai complexă o găsim în cadrul Doctrinei Operațiilor Informaționale ce prezintă cele trei ipostaze ale informaţiei : “ informația ca dată - element cheie al sistemelor de luptă, comunicații și informații militare; informația transformată în cunoaștere și înțelegere – un element cheie al procesului de comandă și luare a deciziei; informaţia din punct de vedere mediatic – este elementul cheie al procesului de influenţare a percepţiilor şi atitudinilor şi de cristalizare a credinţelor.

Informaţia oferă oportunități, avantaje strategice, economice și nu în ultimul rând putere. Flexibilă ca formă, informația devine adesea contaminată de mesaje și scopuri bine definite , dirijate de o intenționalitate, de un interes, de un scop, de o miză psihologică și psihosocială. Publicul nu este influențat de știri, ci de imaginile despre realitatea pe care o construiesc . Acestea sunt destinate publicului cu scopul de a forma, impune și generaliza o anumită percepție mentală și, pe baza ei, anumite atitudini, opinii, comportamente, decizii. Manipularea se manifestă în acest caz nu asupra faptelor în sine, ci prin influențarea cadrului de analiză, a perspectivei din care sunt văzute faptele în contextul în care media au nevoie absolută de informații. Caracterul pregnant al necesităţii obţinerii de informaţii este demonstrat în situaţii de criză, confruntare, război, unde propaganda, manipularea şi dezinformarea distorsionează până şi faptele. Dar ce este războiul?

Gaston Bouthoul (1951/1978) definea războiul ca fiind “ o luptă armată şi sângeroasă între grupuri organizate”. Definiţia oferită de părintele polemologiei construieşte cadrul definirii şi raportării la fenomenul numit război, astfel că războiul informaţional nu poate fi numit război, întrucât nu respectă condiţia luptei sângeroase (Lesenciuc,2013:71). Războiul informaţional există totuşi în perspectiva clausewitziană prin apelul la sintagma “război total ” sau după Hentea “ război continuu” . Din această perspectivă a fost definit războiul informaţional ca fiind cadrul general al următoarelor confruntări neletale : propaganda, relaţiile publice, războiul mediatic, războiul psihologic, războiul de comandă şi control, războiul electronic.