Principii morale - referat etică

1.Introducere:

Ce este morala?

Desi acesta intrebare se pune inca din Antichitate, inca nu exista un consens intre scolile filosofice. Totusi, este un fapt de constiinta ca imensa majoritate a oamenilor asociaza ideile de morala si moralitate cu anumite norme de buna purtare a individului in societate. La prima vedere, totul pare pe cat se poate de simplu. La o reflectie mai atenta, menita sa clarifice in ce anume consta specificul normelor morale in comparatie cu alte tipuri de reglementari normative constatam ca, judecand de pe pozitia simtului comun, ne ratacim lesne in tot felul de confuzii si de contradictii.

“ Dictionarul explicativ al limbii romane” prin ediţia sa din 1975 defineşte morala ca fiind :”ansamblul normelor de convetuire a comportare a oamenilor unii fata de alţii si fata de colectivitate, si a căror incalcare nu este sancţionata de lege, ci de opinia publica”. In Dicţionarul limbii franceze „Petit Robert” prin ediţia sa din 1982 defineşte morala ca fiind :” ştiinţa binelui si răului, teoria acţiunii umane in calitatea ei de a fi supuse datoriei si au ca scop binele; ansamblul de reguli de conduita considerata de o maniera absoluta; ansamblul de reguli care decurg dintr-o anumita concepţie despre morala” .

2.Principii morale

Multi oameni, mai mult sau mai putin religiosi, sunt convinsi de faptul ca, fara credinta, morala se naruie ori se altereaza grav.

Dupa cum spunem, « Sa nu furi ! » nu este numai o norma morala sau o « porunca » religioasa, ci si o reglementare sau o prescriptie juridica. Chiar daca nu se teme de pedeapsa divina si chiar daca nu are mustrari de constiinta, hotul trebuie sa se teama de „bratul lung si necrutator” al legii.

Distinctia intre normele morale si prescriptiile juridice este maxima importanta in lumea afacerilor. Multi oameni considera ca sindura obligatie a unui om de afaceri onest este aceea de a resecta legile in vigoare, corolarul fiind ca orice decizie manageriala care urmareste maximizarea profitului in limitele legii este nu numai legitima, ci chiar obligatorie din punct de vedere moral. Lucrurile nu stau chiar asa , din mai multe motive. In primul rand, insasi decizia de a respecta legea este de natura morala. Oricat de bune pe hartie, legile devin rizibile si ineficiente intr-un climat social al carui ethos cultiva sau incurajeaza necinstea si coruptia. Ceea ce se intampla astazi in Romania ilustreaza in mod dureros acest fapt.

In afara de normele categorice, dintre care multe se sustin, deopotriva, si ca prescriptii juridice si ca porunci religioase, in spatiul moralitatii se intalnesc si norme ipotetice, de forma : « daca doresti X, atunci e recomandabil (sau chiar necesar) sa faci Y ».

Aceasta este forma tipica a unor norme de un tip aparte, numite instructiuni sau norme tehnice. « Daca aparatul se blocheaza , apasati butonul rosu » ; « ‘ A nu se expune la umiditate ridicata si la temperaturi inalte » (evident, daca se doreste functionarea de lunga durata si la parametrii optimi), « Daca aveti urmatoarele simptome, luati urmatoarele medicamente » etc. Pe langa caracterul lor ipotetic, instructiunile se mai definesc prin cateva proprietati. Autoritatea care le instituie este experienta si competenta celor recunoscuti pentru expertiza lor, probata sau cel putin presupusa pana la proba contrarie. Inginerii si tehnicienii sunt aceia care elaboreaza instructiunile de utilizare a diferitelor tipuri de aparate, mecanisme, scule, insrtumente etc. Medicii pun diagnosticul si prescriu tratamentul diferitelor afectiuni ale pacientilor. Sociologii fac sondaje de opinie si elaboreaza diferite strategii sau scenarii alternative ale evolutiei probabile a unor fenomene socio-economice.Avocatii isi sfatuiesc clientii cum sa isi apere interesele in justitie etc.

In concluzie, normele morale se disting de «poruncile » religioase, de prescriptiile juridice si de instructiuni prin cateva trasaturi distinctive : se refera la actele noastre libere cu consecinte asupra celorlalti sau / si asupra propriei noastre persoane ; forma cea mai caracteristica sunt expresiile normative categorice si univesalizabile care formuleaza anumite obligatii sau datorii de a savarsi fapte de natura sa potenteze valoarea intrinseca a umanitatii. Normele morale se bazeaza pe autonomia vointei, fiind impuse de catre o autoritate imanenta subiectului – constiinta morala, sunt insotita de sanctiuni spirituale si au drept functie sociala promovarea unui maximum de sociabilitate.

Majoritatea teoriilor etice admit ca libertatea vointei este fundamentul