Recenzie Etică

RECENZIE

„Etică: valori și virtuți morale”

Autor: Tănase Sârbu

Cartea „Etică: valori și virtuți morale” scrisă de către Tănase Sârbu și referenții Prof.univ.dr. Carmen Cozma și Conf.univ.dr. Constantin Albuț, face parte din colecția Educație Umanistă. A apărut în anul 2005, la Iași, la Editura Societății Academice „Matei Teiu Botez”, cu un număr de 262 de pagini.

Autorul Tănase Sârbu a structurat cartea în mai multe părți, astfel: prima parte reprezintă o formă de introducere, denumită „Un profil etic la început de secol”, urmată fiind apoi de cele cinci capitole: Capitolul 1 „Delimitări disciplinare și perspective integratoare ale eticii”, Capitolul II „Moralitatea, dimensiune a existenței umane”, Capitolul III „Valorile morale”, Capitolul IV „Virtuțile morale” și Capitolul V „Virtuți deziderabile”, iar în încheiere de un „Epilog” și o „Bibliografie selectivă”.

UN IPOTETIC PROFIL ETIC LA ÎNCEPUT DE SECOL

Omul își înțelege destinul său în lume pe întreaga durată a vieții și are conturat un sistem de valori și virtuți cu care se ghidează pe parcursul vieții. A ști pentru ce trăiești înseamnă a-ți înțelege condiția.

I. DELIMITĂRI DISCIPLINARE ȘI PERSPECTIVE

INTEGRATOARE ALE ETICII

1. Relațiile dintre etică și morală

Chiar dacă etica și morala sunt în strânsă legătură din punct de vedere al semanticii, aceste două cuvinte au surse lingvistice diferite. „Etica” cuvânt provenit din limba greacă „ethos”cu înțeles de morav, obicei, caracter și „morala” cuvânt provenit din limba latină „mos”, „moris” cu același înțeles de obicei, morală. Altfel spus, etica recomandă, iar morala comandă. Etica se construiește pe bază de cunoștințe, dar mai ales pe alegeri atunci când vine vorba despre întrebarea „Cum să trăiesc?”.

2. Etica – disciplină filosofică

Socrate a abordat marile probleme morale (binele, virtutea și fericirea) din punct de vedere al credinței. El a definit binele ca un adevărat scop al vieții, care asigură fericirea prin asigurarea sănătății sufletului, și nu fericirea sub formă de bunuri, bani, bogăție, putere etc. Expresia „Ai grijă de sufletul tău!”, repetată în mod constant de Socrate, reprezintă o fericire interioară care face sufletul mai puternic.

Filosofia morală din ziua de azi este considerată filosofia comunicării, datorită relațiilor dintre oameni și interacțiunile dintre aceste ființe vorbitoare și gânditoare pe baza normelor, regulilor și principiilor pentru a conviețui și a se înțelege bine, dar și a valorilor care se dipută la un moment dat.

3. Etica – disciplină științifică

Din punct de vedere științific etica studiază morala și moralitatea potrivit regulilor științifice de cunoaștere. Cele mai multe dezbateri de etică științifică au fost realizate pe de-o parte în cazul consecințelor producerii cunoașterii și nu a condițiilor producerii, iar pe de altă parte asupra politicii științei și a felului în care se repartizează investițiile.

Atât etica filosofică, cât și etica științifică prezintă legături comune care nu trebuiesc separate niciodată, ci privite ca un punct comun.

4. Funcțiile culturale ale eticii

4.1. Funcția de cunoaștere

Dintre toate funcțiile îndeplinite de etică în vederea formării din punct de vedere cultural al omului, cele mai importante sunt considerate funcția de cunoaștere, funcția axiologică (care studiază valorile) și funcția persuasivă (de convingere).

Funcția de cunoaștere este alcătuită din atitudini, relații, virtuți (calități) și vicii morale. Omul se manifestă pe durata vieții prin intermediul a trei atitudini: atitudinea hedonistă privind supraevaluarea plăcerilor senzoriale sau intelectuale, atitudinea politică privind exercitarea puterii și autorității manifestate în raporturile sociale și interpersonale din familie sau din grupurile profesionale și atitudinea contemplativă privind preocuparea pentru adevărul moral, contrar minciunilor, denigrărilor și calomniilor de tot felul.

Aristotel definește prietenia ca o formă de „respect și bunăvoință reciprocă între doi sau mai mulți oameni, între grupuri mici sau colectivități întregi, cum sunt popoarele.”

4.2. Funcțiile normative și axiologice ale eticii

4.2.1. Funcția normativă

Normarea constă în crearea de norme, însă etica nu creează norme.

4.2.2. Funcția axiologică

Funcția axiologică constă în diferențierea și separarea valorilor de non-valori, pseudo-valori și antivalori, a viciilor de virtuți.