Școala austriacă de gândire economică

Școala austriacă de gândire economică

Exponenții Scolii austiece din secolul al XIX-lea - Carl Menger, Friedrich Freiherr von Wieser, Eugen Bohm-Bawerk, Philip Henry Wicksteed, Johan Gustaf Knut Wicksell - au gravitat in jurul unui “program de cercetare”, impunând abordarea complex, metoda “individualismului subiectiv” și, implicit “teoria economică austriacă”. Fenomenul științific distinctiv a fost favorizat, printre altele, de hazard: “Co-descoperitorul austriac al teoriei, Carl Menger, a avut mai mult noroc în a găsi imediat doi elevi foarte îndrăzneți (Eugen von Bohm-Bawerk si Frindrich von Wieser) care să-i continue opera și să stabilească o tradiție, cu rezultatul că teoria economică modernă a ajuns treptat să fie general acceptată sub denumirea de <<Școala austriacă>> ”. Numele și prenumele contopite in filonul științic austriac au devenit emblem unei școli a logicii economice: “Termenii <<austriac>> sau <<Școală austriacă>> sau <<Economie austrianistă>> nu au fost utilizați de către Carl Menger, fondatorul școlii, nici în primele sale lucrări, nici in principles of Economics (Menger, 1871) și nici măcar în Method of the Social Sciences with Special Reference to Economics (Menger, 1883). Țintele lui Carl Menger vizau ceea ce el considera a fi ipotezele eronate ale teoriei existente (clasice) a valorii, care explicau comportamentul decisional al indivizilor și fenomenele pieței, precum și analiza extrem de critică a Școlii istorice germane, care se concentra pe cercetarea unor date și fapte specific unei perioade și din care derivau, in mod inductive, teorii economice utilizate pentru a explica fenomene sociale și de piață specific din anumite epoci istorice.”

Școala austriacă a fost un curent intelectual destul de puternic, iar ” spiritul general al acestei școli se atașa analizei psihologice a omului care acționa in sfera economică, sub influența unor mobiluri diverse, economice sau nu; ținând cont de variabilitatea naturii umane, analiza renunța la obiceiurile clasicilor de simplificare extremă a omului, dar recunoștea existența unor mobiluri comune pentru toți indivizii - fără de care știința era de neconceput.”

Totodată, autorii recunoscuți în ”programul de cercetare” al Școlii austriece din secolul al XIX-lea, începând evident cu Carl Menger, sunt confondatorii abordării economiei ca ștință praxeologică sau, cum preciza Kirzner, ”în măsura în care comportamentul uman este ghidat de logică, comportarea va urma calea care a fost selectată de rațiune. Acest comportament constituie ceea ce praxeologic este cunoscut drept acțiune umană.”

Școala austriacă se particularizează în lungul șir al controverselor de idei prin atitudinea plină de devotement față de știinșă și prin atitudinea aproape dezinteresată față de prezentul politic și social. Menger era profund nemulțumit de politicile intervenționiste pe care guvernul austriac - la rând cu toate celelalte guverne din epocă - le adoptase. Dar el nu credea că poate contribui la un reviriment al politicilor sănătoase altfel decât promovând teoria economică de bună calitate, prin intermediul cărților, articolelor și activitații sale universitare.

Austriecii au fost și ei oameni ca toți oamenii, astfel că disputa priorității și autenticității i-a bântuit de la începuturi până in zilele noastre: ” Mai mult, estimarea individuală a fiecărui successor corespunde exact cu evaluarea făcută de predecesorii direcți. In ciuda distanțării critice a lui Bohm-Bawerk de Menger, acesta l-a recunoscut drept cel mai important dintre discipolii sai. Același lucru este valabil pentru Bohm-Bawerk fața de Mises și chiar în ceea ce-I privește pe Mises și Rothbard. Cu toate acestea, în ciuda raporturilor professor-student, precum și a aprecierii reciproce nedisimulate, Bohm-Bawerk nu l-a privit pe Schumpeter ca pe un siccesor al său și nici Schumpeter nu s-a văzut ca atare. Și chiar Mises nu l-a recunoscut pe Hayek ca moștenitorul său intelectual, dar nici pe Hayek nu-l prindea acest rol. Ei s-au considerat reciproc ca ”derivați”.

Retrospectiv, Școala austriacă, având ca finalitate știința economică, înfațișesză poate cea mai importantă creație intelectuală așezată pe o moștenire culturală comună a fondatorilor și adepților și pe tradiții intelectuale apropiate, cu un program de cercetare peren, cu viziunea praxiologică asupra unei lumi in acțiune, cu o metodă de cercetare adecvată studiului naturii umane și a experienței accumulate de omenire, cu mentori și dicipoli În același timp, Școala austriacă rămâne un contributor active la patrimonial științei economice și un adversar redutabil în contoversele de idei din secolele următoare ( al XX-lea și al XXI-lea).

Carl Menger, Friedrich Freiherr von Wieser, Eugen von Bohm-Bawerk, Philip Henry Wicksteed, Johan Gustaf Knut Wicksell, dar și cei care au contribuit la ”migrarea tradiției” - John Bates Clark, Irving Fishser, Frank Fetter - rămân figure emblematice ale istoriei gândirii economice, autori ale căror opera sunt surse de cunoaștere pentru oricine se inițiază in domeniul economiei.