Sistemul de Aterizare ILS

1. Facilităţile sistemului de aterizare ILS

Aterizarea pe timp cu plafon noros foarte jos şi vizibilitate redusă, dar în deplină securitate a zborului utilizând instrumentele de la bordul avioanelor a reprezentat problema principală care a preocupat aviaţia încă de la începutul apariţiei sale. La ora actuală sistemul ILS (Instrument Landing System) – sistemul de aterizare după instrumente - reprezintă sistemul principal pentru efectuarea procedurilor de apropiere pe toate aeroporturile civile şi militare. Dacă se ţine seama că sistemul ILS constituie şi baza procedurii de aterizare automată se poate admite că sistemul este în plină evoluţie.

Acest sistem este folosit atât de aviaţia civilă pentru zborurile de transport marfă şi călători, cât şi de aviaţia militară. Sistemul prevede un echipament terestru care cu ajutorul undelor electromagnetice materializează aliniamentul pistei (direcţia de aterizare şi aliniamentul de coborâre, panta de aterizare). Conţine şi un sistem de radiomarkere verticale, amplasate la distanţe specifice faţă de pragul pistei de aterizare, prin care sunt marcate anumite repere utile în apropierea de pista de aterizare. Echipamentul corespunzător la bordul aeronavei recepţionează emisiunile instalaţiei terestre care materializează pe un indicator poziţia aeronavei în raport cu aliniamentele materializate la sol de instalaţia terestră. Rolul acestuia este şi acela de avertizare acustică şi sonoră depărtarea faţă de PDA. Sistemul ILS reprezintă astfel un complex de mijloace radiotehnice la sol şi la bordul avionului, care permit pilotului în orice condiţii meteorologice:

• să menţină direcţia precisă de apropiere la aterizare, corespunzătoare planului vertical ce trece prin axul pistei;

• să coboare sub un unghi predeterminat, adică să păstreze o pantă, astfel încât să ajungă la punctul optim de contact cu pista, păstrând direcţia de apropiere la aterizare;

• să determine 23 distanţe faţă de pragul pistei.

Sistemul ILS permite rezolvarea următoarelor probleme de navigaţie:

- intrarea pe axul pistei şi menţinerea direcţiei de aterizare până la pragul pistei;

- menţinerea avionului pe o pantă de coborâre convenabilă până la vederea pistei;

- determinarea distanţei aproximative faţă de un punct de referinţă;

- posibilitatea corectării erorilor eventuale pe direcţia de aterizare, fără calcule prea complexe.

Sistemul poate fi divizat din punct de vedere funcţional în trei părţi:

- informaţii de dirijare – radiofarurile de pantă şi direcţie;

- informaţii despre distanţă – radiomarkere şi DME; condiţia minimă necesară este existenţa radiomarkerului exterior OM;

- informaţii vizuale – marcajul pragului PDA, precum şi balizajul PDA. Sistemul luminos este compus din: luminile de apropiere - ALS (approach light system), luminile zonei de contact – TDZL (touchdown zone lighting), luminile de ax de pistă – RCL (runway centerline lighting), luminile de margine de pistă – REL (runway edge lights). Sistemul luminos de apropiere face parte integrantă din sistemul ILS, existenţa suplimentară a unei combinaţii între TDZL, RCL şi REL conduce la reducerea valorii vizibilităţii în lungul pistei – RVR din cadrul minimei de operare.