Specificul toxicomaniei la elevi

1. Importanța mediului familial

Familia este primul mediu cu care copilul intră în contact, după venirea sa pe lume. Aici este locul unde se formează individul în primii săi ani din viață. Se întâmplă ca, în viața cotidiană, adolescentul să fie implicat direct în problemele cu care se confruntă familia. Acestea pot avea ca și consecință, dorința tânărului de a evada din realitate, apelând la alternativa comportamentului deviant, prin consumul de droguri. De aceea este foarte importantă implicarea părinților în educarea copilului și comunicarea deschisă dintre membrii familiei.

Comportamentele umane urmăresc o anumită direcție și vizează o finalitate, având la baza lor un set de reguli impuse de societate. Devianța este definită ca fiind „ansamblul conduitelor și stărilor pe care membrii unui grup le judecă drept nonconforme cu așteptările, normele sau valorile lor, și care, în consecință, riscă să trezească din partea lor reprobare și sancțiuni” . Mai exact, ea reprezintă „abaterea de la un anumit set de norme sociale” și poate fi caracterizată prin nonconformism, prin încălcarea unor reguli care sunt respectate de un număr semnificativ de indivizi din cadrul unei comunități sau societăți .

Totodată, în dicționarul de sociologie, devianța este prezentată ca fiind „orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale unei societăți ori ale unui grup social particular” . Tot aici, este specificat faptul că putem să identificăm devianța printr-o serie de acte excentrice, asociale și imorale: gestică, limbaj sau ținută nonconformistă, infracțiuni sancționate de legea penală, obscenitate, indecență.

Delincvența, violența, prostituța sau asumarea de riscuri sunt cele mai frecvente atribute care definesc consumul de droguri și, prin urmare, duc la marginalizarea toxicomanilor. Astfel, prin apariția dependenței, este necesar pentru fiecare individ în parte să-și procure drogul prin diferite metode. Aceste elemente produc un efect extrem de pregnant, motiv pentru care lupta cu drogurile ar trebui să facă diferențierea între sfera delincvenței și cea a dependenței. Având în vedere comportamentul adictiv al adolescenților, putem sublinia apariția delincvenței juvenile. Aceasta se definește ca „ansamblul conduitelor minorilor și tinerilor aflați în conflict cu normele de conviețuire socială acceptate și recunoscute într-o societate” .

Conceptul juridic de delincvență juvenilă vizează totalitatea conduitelor ce aparțin minorilor care încalcă norma juridică. Există patru mari categorii de acest tip:

- violența cu scopul obținerii unui avantaj material;

- furtul;

- încălcarea legii de statut (abandon școlar, absenteism);

- conduita de grup sau de bandă;

Elementul principal care determină cauzalitatea comportamentului deviant la minori este legătura dintre adolescent și societate. Prezența unei persoane care să îl motiveze, lipsa timpului liber prin implicarea în proiecte menită să îl valorizeze sau integrarea valorilor ce presupun respectarea legii, îi pot asigura individului crearea unei legături pozitive cu societatea . „Factorii ce determină delincvența juvenilă pot fi împărțiți în două mari categorii: factori interni, individuali și factori externi, sociali. În prima categorie de factori sunt incluse particularitățile și structura neuropsihică, particularități ale personalității în formare. În a doua categorie sunt incluși factori socio-culturali, economici, socio-afectiv și educaționali din cadrul micro și macro grupurilor umane în care trebuie să se integreze treptat, copilul și tânărul începând cu familia” .

Tinerii toxicofili manifestă o stare de disconfort general, stare care în fapt nu se atenuează, ci crește proporțional cu consumul de droguri. Adesea, ei nu se consideră inadaptați, ci spun că părinții, autoritătile, școala, biserica, armata, societatea - în general - nu sunt în măsură să le satisfacă trebuințele lor “firști”. Tinerii toxicofili încearcă un profund sentiment de insecuritate, legat de credința că ei sunt foarte vulnerabili la situațiile stresante. Pe planul dezvoltării psihice, ei apar adesea ca fiind persoane cu imaturitate socială, incapabile de a stabili relații interpersonale adecvate, preferând adesea situații de dependență mai mult sau mai puțin regresive. Acești tineri trăiesc sub imperiul principiului plăcerii, dovedind o intoleranță marcantaă la orice frustrare și manifestă o puternică trebuință de satisfacere imediată a oricărei dorințe. Recurgerea la droguri pare a fi un mod de calmare a angoasei profunde legată de problemele existențiale și o cale - desigur, ineficientă de a și căuta identitatea.