Statul român modern - de la proiect politic la realizarea României Mari (secolele XVIII-XX). România în timpul Primului Război Mondial

Rezumat

De-a lungul celor doua secole, Statul Roman Modern s-a consolidat considerabil prin marile reforme aduse de Alexandru Ioan Cuza, aducerea printului străin, Carol I de Hohenzolern, si adoptarea primei Constituții interne in 1866. Statul Roman Modern s-a aflat intr-o perioada de ascensiune economică, urmând ca acesta sa obțină unirea celor trei țări românești. Atât memoriile boierești din secolul al 18-lea, cât si proiectele politice de la 1848 au contribuit, de asemena, la dezvoltarea statului si realizarea acestuia. Iar prin realizarea Marii Uniri din 1918 s-a îndeplinit Obținerea Statului Național Unitar, aspect

prevazut in proiectele de la 1848. Urmând ca la scurt timp după Marea Unire sa fie adoptată o noua Constituție, cea din 1923, supranumita si Constituția Unirii. Aceasta consolida democrația prin acordarea de drepturi minorităților, puterea domnului scădea, si creștea puterea parlamentului. Totodata, eliminarea articolului 7 din constituția precedenta, ce viza acordarea cetățeniei romane doar creștinilor a fost eliminat, acest articol având caracter antisemit. Așadar, Statul Roman Modern s-a aflat intr-o perioada de glorie, dezvoltându-se din ce in ce mai mult in diferite domenii, in special cel economic.

Cuvinte Cheie: Marea Unire, Revoluție, AD-HOC, Principate, Reformă, Petiția, Război.

Criza Orientală

Se declanșează după ce turcii sunt invinși la Viena în anul 1683. Înseamnă declinul Imperiului Ottoman, devenit unul bolnav al Europei și creșterea puterii Imperiului Hasburgic și a Imperiului Țarist. Între cele 3 imperii au loc mai multe războaie pentru preluarea moștenirii Otomane. În acest complicat joc de interese, Țările Române vor fi teatru de război cu consecințe negative. Ultimii domni pământeni încearcă să promoveze o relație diplomatică păstrând relații bune cu turcii, dar negociind în secret cu Hasburgii și cu Rușii.

În Moldova, domnitorul Dimitrie Cantemir încheie un tratat cu țarul Rusiei Petru Cel Mare la Luțk în 1711. Ca reacție turcii vor ataca Moldova și va avea loc lupta de la Stănilești pe Prut. Turcii câștigă, iar Cantemir fuge în Rusia unde rămâne până la sfârșitul vieții. Din anul 1711, turcii introduc în Moldova domniile fanariote. Din 1716, fanarioții sunt instalați și în Țară Românească. În secolul fanariot, toate obligațiile față de Poartă cresc considerabil, este desfințată armata, politică externă este făcută de Sultan, astfel autonomia Țărilor Române este îngrădită. Criză orientală durează peste două secole și se redeschide de mai multe ori.

Memoriile Boierești din secolul al XVIII-lea prin instalarea fanarioților din Țările Române se produce grecizarea instituțiilor Laice și Ecleziastice. Boieri pământeni sunt profund nemulțumiți și se organizează în Partida Națională și elaborează memorii pe care le vor adresa marilor puteri.

Memoriul de la Siștov din 1791 adresat de boieri din Țară Românească delegaților Ruși și Austrieci. Acesta prevedea autonomia și neutralitatea sub garanția marilor puteri, desființarea obligațiilor către Poartă, cu excepția tributului, revenirea la domniile pamantene, libertatea comerțului și desfințarea raialelor.

Proiecte politice în prima jumătate a secolului al XIX-lea

Revoluția lui Tudor Vladimirescu din 1821. La începutul secolului al XIX-lea, se redeschide criză orientală prin răscoalele popoarelor din Balcani împotriva dominației otomane, în acest context se înscrie și revoluția lui Tudor Vladimirescu acesta intră în contact la Viena cu mișcarea de eliberare a grecilor organizată sub formă unei societății secrete " Eteria" condusă de Alexandru Ipsilanti. În Ianuarie 1821, ultimul domn fanariot, Alexandru Șuțu, este ucis în împrejurări misterioase.

Tudor Vladimirescu lansează Proclamația de la Padeș prin care cheamă poporul la lupta. Pleacă din oltenia cu o oaste compusă din panduri și țărani. Pe drum, Tudor Vladimirescu elaborează programul revoluției: Cererile Norodului Românesc acesta era un proiect politic de reorganizare a țării în care se cerea: numirea în funcții după merit, infințarea unei armate naționale, libertatea comerțului, limitarea la 4 a numărul boierilor greci din Divan, plata impozitelor și de către categoriile scutite și desfințarea domnilor fanariote și revenirea la domniile pămîntene. În martie 1821 Tudor preia puterea la București și îl informează pe sultan de această schimbare. În mai 1821 turcii intră în țară iar Tudor Vladimirescu pleacă spre Oltenia dar la Golești este prins de eteriști. Adus la Târgoviște, el este judecat și omorât pe 27 mai 1821.