Strategii și politici de combatere a poluării SUA

Introducere

"M-aş simţi mult mai optimist relativ la viitorul stralucit al omului daca el ar petrece mai puţin timp pentru a-şi dovedi ca poate înfrânge natura şi mai mult timp pentru a-i degusta dulceaţa şi a respecta domnia ei.” Elwyn Brooks White

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor naturale, cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din activitățile umane.

Se estimează că poluarea atmosferică contribuie anual la aproximativ 120.000 de decese numai în SUA,iar in fiecare an dezvoltarea industriei generează miliarde de tone de materiale poluante.

Poluanţii primari sunt acei poluanţi atmosferici emanaţi direct în atmosferă, de exemplu particulele de funingine, dioxidul de sulf şi oxizii de azot.

Cu toate că un mare numar de astfel de chimicale contribuie la poluarea atmosferică, cele mai multe dintre ele conţin carbon, sulf şi azot. Combustia carbonului, a petrolului şi a benzinei este răspunzătoare pentru majoritatea poluanţilor atmosferici. Mai mult de 80% din dioxidul de sulf, 50% din oxidul de azot, şi intre 30 şi 40% din materia poluantă emanată în atmosferă de către SUA, sunt produse de combustibili fosili, centrale electrice, boilere industriale şi furnale reziduale. Alte materiale poluante pot avea sursă de emitere industria metalelor (fier, zinc, plumb, cupru), rafinăriile petrolifere, uzinele de ciment şi cele în care se obţine acidul azotic şi acidul sulfuric. Aceste chimicale interactionează între ele dar şi cu razele ultraviolete din razele solare cu intensităţi periculoase.

Smogul se formează în areale urbane, în acele locuri în care există un mare număr de automobile,si poate cauza severe probleme medicale. Când dioxidul de sulf şi oxidul azotos se transformă în acid sulfuric şi acid azotic în atmosferă, aceste substanţe precipită sub formă de ploaie, aşa numita ploaie acidă. Ploaia acidă este o gravă problemă globală pentru că foarte puţine specii sunt capabile să supravieţuiască în asemenea condiţii.

Capitolul 1

Politica de mediu

Baza legală

În Statele Unite ale Americii, în 1932, pe fondul unei degradări a solului datorită agriculturii intensive, creşterii cantităţii de deşeuri depozitate pe sol,folosirii intensive a pesticidelor şi substanţelor chimice, vânturile puternice au smuls solurile pe teritoriul mai multor state: Kansas, Oklahoma, Texas, Colorado ridicând nori de praf pe aproape toată întinderea SUA, de la Munţii Stâncoşi la Oceanul Atlantic. Ca urmare Congresul American adoptă o lege de protejare a solurilor, fiind înfiinţată şi o autoritate federală care se ocupa de protecţia solurilor.

Şi în Los Angeles, în 1947, căderi masive de praf poluat cu gaze de la automobile, deşeuri de benzină şi alte emanaţii au creat probleme de sănătate serioase locuitorilor oraşului şi au dus la un număr mare de decese. În 1954 în Los Angeles smogul a determinat închiderea şcolilor şi a fabricilor. Studiile au demonstrat că poluarea se datora emanaţiilor de la automobile, în principal, care în combinaţie cu alte elemente din aer şi cu radiaţiile solare formau ozon, gaz extrem de toxic pentru materia organică. Statele Unite a adoptat în 1955 o lege privind cercetarea poluării aerului, fără a se prevedea nici un fel de limitări privind emisiile. Abia în 1959 s-a emis un regulament conform căruia automobilele trebuiau echipate cu un mecanism care determina filtrarea emisiilor. Cu toate acestea producătorii de autovehicule au refuzat mult timp aplicarea acestei reglementări la nivel national.

În SUA au loc de asemenea numeroase teste nucleare, accidente petroliere (Torrey Canion, accidentul de la o platformă petrolieră din Santa Barbara,California) etc. au generat frământãri şi analize ale societãţii şi oamenilor de ştiinţă. Cartea scrisă de Rachel Carson„Primăvara tăcută”, în 1962, a determinat înfiinţarea de către Preşedintele J.F. Kennedy a unei comisii pentru analiza şi controlul pesticidelor, care a confirmat în 1963 într-un raport concluziile scriitoarei privind impactul pesticidelor asupra mediului, făcând şi un set de recomandări în această privinţă. Pe baza cărţii şi a raportului, congresul american a adoptat o legislaţie privind controlul pesticidelor. Această lege a fost mult mai avansată decât corespondentele sale din Europa şi se datora în mare parte contribuţiei lui Rachel Carson. Legislaţia prevedea o analiză riguroasă a compuşilor chimici,excluzând anumite substanţe dăunătoare.

Actorii institutionali ai politicii de mediu

În 1974 doi oameni de ştiinţă de la Universitatea din Michigan, Richard Stolarski şi Ralph Cicerone au publicat un articol privind efectele emisiilor de clor în straturile superioare ale atmosferei, care declanşau un proces chimic ce ducea la distrugerea stratului de ozon. În acelaşi an, printr-un program de cercetare înfiinţat de preşedintele SUA, R. Nixon, având ca obiect studierea efectelor zborurilor supersonice asupra mediului, s-a descoperit o clasă de chimicale denumite clorofluorocarburi din care rezulta o cantitate foarte mare de clor. O serie de teste au fost declanşate pentru a analiza impactul clorofluorocarburilor ausupra stratului de ozon, fără a se ţine seama de avertismentele celor doi oameni de ştiinţă. Studiile nu au putut demonstraprocesele chimice care duc la formarea clorului şi distrugerea ozonului. Aceasta s-a întâmplat abia în 1985, când oamenii de ştiinţă de la Centrul de Cercetare Britanic al Antarcticii au semnalat descoperirea unei găuri imense în stratul de ozon. Descoperirea a fost confirmată şi de oamenii de ştiinţă americani, care au descoperit cã sateliţii lor fuseseră programaţi să nu ia în considerare valori atât de scăzute ale stratului de ozon.