Tehnici de Reducere a Compușilor Organici Volatili

Ce sunt Compuşii Organici Volatili?

Compuşii Organici Volatili (denumiţi în continuare COV) sunt compuşi chimici care au o presiune a vaporilor crescutã, de unde rezultã volatilitatea ridicatã a acestora. Sunt reprezentaţi de orice compus organic care are un punct de fierbere iniţial mai mic sau egal cu 250ºC, mãsurat la o presiune standard de 101,3 kPa. Existã aproximativ 150 compuşi cu aceastã proprietate, predominând hidrocarburile cu 4-12 atomi de carbon (parafine, oleine, aromatice).

Protocolul Convenţiei de la Geneva din 18 Noiembrie 1991, referitor la poluarea

transfrontalieră la distanţă, cu privire la lupta contra emisiilor de COV în fluxul lor

transfrontalier dă următoarea definiţie pentru COV:

Toţi compuşii organici artificiali, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici în reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare.

Unii autori denumesc conceptul de compuşi organici volatili ca fiind orice compus organic ce participã la reacţii fotochimice, însã aceastã definiţie este foarte permisivã si vagã.

Metoda traditionalã de a determina dacã un compus este non-COV este de a-i compara reactivitatea cu a etanului, care are cea mai micã reactivitate din lista initialã de compuşi.

În prezenţa luminii, COV reactioneazã cu alţi poluanţi (NOx), fiind precursorii primari ai formãrii ozonului troposferic şi particulelor în suspensie, care reprezintã principalii componenţi ai smogului.

Principalul poluant fotochimic este ozonul care se produce în troposferă, partea din atmosferă aflată între sol şi 7-10 km altitudine (a nu se confunda cu stratosfera situată deasupra unde ozonul formează un strat protector contra razelor UV). În funcţie de compoziţia chimică anumiţi solvenţi contribuie mai mult sau mai puţin la formarea ozonului troposferic. În principal trebuie evitaţi pe cât posibil solvenţii aromatici, de exemplu toluenul.

În funcţie de temperatura de fierbere, compuşii organici volatili sunt clasificaţi în trei grupe:

- compuşi organici volatili având temperatura de fierbere mai mică de 200°C;

- compuşi organici semi-volatili având temperatura de fierbere între 200-500°C;

- compuşi organici greu volatili având temperatura de fierbere mai mare de 500°C.

Proprietăţile specifice ale acestor substanţe organice (volatilitate, inflamabilitate, toxicitate, miros specific, caracter cancerigen etc.), imprimă acestora un caracter deosebit de poluant, ceea ce impune aplicarea unor metode de purificare a emisiilor gazoase în vederea reducerii poluării mediului cu COV.

Surse ale Compuşilor Organici Volatili

Sursele COV sunt de trei categorii, astfel:

Surse staţionare:

- folosirea solvenţilor (curãţarea diverselor suprafeţe, activitãţi de tipãrire, industria pielãriei şi încãlţãmintei, laminarea lemnului şi a materialului plastic, conversia cauciucului);

- industria petrolierã şi manipularea produselor petroliere;

- industria chimicã (ex. Fabricarea vopselelor, lacurilor, cernelurilor si adezivilor);

- surse de ardere la scarã micã (ex. încãlzirea locuinþelor si boilere industriale mici);

- industria alimentarã;

- industria metalurgicã;

- industria farmaceuticã;

- gestionarea şi tratarea deşeurilor;

- agricultura, etc.

Surse mobile:

- Transportul rutier;

- motoarele cu ardere internă a autovehiculelor.

Sursele interioare:

- vaporii de COV din exterior (ca rezultat al poluarii atmosferice din surse antropice);

- materialele de construcţie, parchet şi mobilă (conţin adezivi, lacuri, plastifianţi, vopsele);

- substanţe provenind de la ocupanţii incintelor (deodorante, cosmetice, parfumuri, dezinfectanţi, medicamente);

- fumul de ţigară;

- respiraţia umană;

- arderea tămâiei şi a beţigaşelor parfumate.