Terorismul - amenințare la adresa securității naționale

Introducere- amenințarea, riscurile și vulnerabilitățile

În conformitate cu prevederile din Constituția României și Legea 473/2004 privind planificarea apărării, Strategia națională de apărare a României, denumită în continuare Strategia, este principalul instrument care fundamentează planificarea apărării la nivel național și asigură cadrul strategic pentru organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și securitatea națională, prin Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

Ca țară europeană, membră a Uniunii Europene și a NATO, România este un stat de drept, democratic și social, împărtășind aceleași valori ca și celelalte state membre: demnitatea umană, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane ,dreptatea și puralismul, egalitatea în fața legii.

În definirea intereselor naționale de securitate, Strategia se raportează prioritar la prevederile Constituției potrivit cărora România este stat național, suveran, independent și indivizibil. De aici decurg firesc interesele naționale, inclusiv cele de securitate, care vizează promovarea și apărarea, prin mijloace legitime, a valorilor prin care statul român își garantează existența, identitatea, dezvoltarea și stabilitatea, în baza cărora își construiește viitorul securității internaționale.

În mod tradițional, amenințările, riscurile și vulnerabilitățile la adresa apărării și securității sunt evaluate prin prisma unor concepte militare, însă mediul actual de securitate necesită o abordare extinsă, în care să se regăsească, pe lângă elementele de natură securitară, și cele de natură economica, socială, politică, tehnologică și de mediu.

Conceptele de pericol, amenințare, risc și vulnerabilitate au fost definite de diverse teorii și abordări doctrinare implicite și explicite din domeniul securității, însă consensul nu pare a fi realizat.

Pericolul ar putea fi definit drept caracteristică a unei acțiuni sau inacțiuni de a aduce prejudicii valorilor unei societăți, persoanelor sau bunurilor acestora. În cazul pericolului, sursa, adresa, scopul, obiectivele și efectele sunt probabile.

Amenințările, conform anumitor autori, pot fi definite și în raport cu riscurile, reprezentând factori de risc ce evoluează către concret, către existența reală, iar într-un anumit context sau mediu favorabil capătă și direcție și intenție.