Tratatul de la Nisa

Introducere

Tratatul de la Amsterdam a adus modificari importante Tratatului asupra Uniunii Europene si Tratatului care a instituit Comunitatea Europeana. Prin acest tratat, s-au adus clarificari asupra garantiilor in materie de protectie a drepturilor fundamentale, cu deosebire in ceea ce priveste egalitatea dintre femei si barbati, nediscriminarea si tratarea datelor cu caracter personal. Tratatul a mai adus precizari in domeniul liberei circulatii a persoanelor in spatiul comunitar; a fost consacrata cooperarea politica si judiciara in materie penala si au fost precizate conditiile de integrare a acquis-ului Schengen in cadrul juridic al Uniunii Europene; a fost dezvoltat conceptul de cetatenie europeana, au fost definite strategiile comune in favoarea ocuparii locurilor de munca precum si coordonarii politicilor nationale; a fost consolidata politica de protectie a mediului, de promovare a unui nivel ridicat de sanatate publica; au fost aduse clarificari in materie de protectie a consumatorilor. In scopul unei mai bune valorificari a intereselor Uniunii Europene pe scena internationala, Tratatul de la Amsterdam a extins politica comerciala comuna si a consolidat reforma politicii externe si de securitate comuna. In perspectiva largirii Uniunii Europene au fost explicitate cateva reforme institutionale, cum sunt consolidarea rolului Parlamentului European, extinderea votului cu majoritate calificata, structura si functionarea Comisiei Europene, consolidarea rolului Curtii de Conturi, al Curtii de Justitie, al Comitetului Economic si Social si al Comitetului Regiunilor, a fost consolidat principiul subsidiaritatii s.a.

Evolutia integrarii europene va solicita alte reforme capabile sa raspunda unor probleme de mare importanta, cum sunt adaptarea si perfectionarea institutiilor europene la procesul de extindere a Uniunii Europene sau la unele aspecte referitoare la politica externa si de securitate comuna.

Trebuie amintit ca functionarea si structura institutiilor europene au fost concepute pentru anii '50, atunci cand Uniunea nu numara decat 6 membri, respectiv Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda.

Anul 2004 a marcat aderarea a inca 10 state: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Republica Ceha, Slovacia, Slovenia si Ungaria. Bulgaria si Romania au aderat la 1 ianuarie 2007.

Consiliul European, reunit la Köln la 3-4 iunie 1999, a decis sa se demareze lucrarile pregatitoare ale unei noi conferinte interguvernamentale care sa trateze reforma prevazuta in 'Protocolul institutional'. In cadrul conferintei interguvernamentale, care s-a deschis la 14 februarie 2000 la Nisa, s-au dezbatut o serie de probleme cu privire la necesitatea confirmarii intr-un text 'constitutional' a drepturilor si obligatiilor cetatenilor europeni, a angajamentului institutiilor europene de a tine seama de preocuparile lor in materie de utilizare a fortei de munca, de mediu. S-au pus in discutie probleme legate de identitatea proprie a Uniunii Europene, de creare a unei Europe a apararii, de politica comerciala, de reforma in materie institutionala s.a.

Intre 7-11 decembrie 2000, intalnirea la varf a sefilor de state si guverne, care a avut loc la Nisa, a adoptat textul tratatului, care a fost semnat la 26 februarie 2001 de catre Consiliul Uniunii Europene si, ca urmare, a fost deschis spre ratificare.

Semnarea Tratatului de la Nisa a incheiat conferinta interguvernamentala mai sus amintita. Obiectul conferintei a fost adaptarea functionarii institutiilor europene in vederea primirii de noi membri. Astfel, Tratatul a deschis calea celei mai mari largiri preconizate de Uniune, cu perspectivele unei paci durabile, stabilitatii si prosperitatii pentru ansamblul tarilor europene democratice.

Tratatul de la Nisa nu este insa decat o etapa. El a marcat un nou pas in pregatirea largirii Uniunii cu tari din zonele centrale, estice, mediteraneene si baltice ale Europei.