Viruși ai minții, meme și metameme care influențează educația azi

Mult-așteptata teorie științifică ce unifică biologia, psihologia și știința cognitivă, descoperită prin efortul interdisciplinar făcut de oameni de știință din toate aceste domenii cam în ultimii 20 de ani - de fapt din 1859 și de la Charles Darwin, dacă doriți - a produs o nouă știință numită memetică.

Memetica este studiul modului în care funcționează memele: cum interacționează, se multiplică și evoluează acestea . În planul universului minții, știința memeticii este analogă geneticii, „care studiază aceleași lucruri despre gene în universul biologic”.

Dar ce sunt memele? Mema este un cuvânt inventat de biologul Richard Dawkins de la Oxford, în cartea sa The Selfish Gene (Gena egoistă), apărută în 1976, cuvânt ce se referă la o unitate de informație culturală, capabilă de a se propaga de la o minte la alta. După Dawkins, memele pot fi fragmente de idei, limbaje, melodii, linii ale modei, abilități, valori morale și estetice sau orice altceva dar toate, conțin în substanța lor, judecăți preluate din antecedent, sub formă prejudecativă.

Metamemele sunt memele despre meme. O carte, un studiu despre meme, constituite într-un sistem de idei privitoare la acestea, este o colecție de metameme.

Prin urmare, memetica - un model științific alături de multe alte modele - este un mod de a studia ideile - memele - ca entități distincte „care se luptă” pentru o parte din mintea oamenilor.

Așadar, prin intermediul memelor pe care oamenii le au stocate în minte și le răspândesc în mintea altora, contaminându-i, se pun etichete diverselor fragmente ale realității, constituindu-se - în mintea noastră - o alternativă, o „altă realitate”, una virtuală, potențială sau o „realitate” plăsmuită, dezirabilă dar irealizabilă.

Virușii minții sunt „părți contagioase din cultura noastră care se răspândesc rapid la nivelul populației, modificând gândirea și viața oamenilor” . Ei au existat permanent de-a lungul istoriei, dar s-au modificat și au evoluat „în mod constant”, producând transformări rapide în ultimul timp, asupra gândirii și vieții noastre.

Fie că apelăm la definiția cognitivă a memei, înțelegând-o ca o idee, un tip de idee complexă care se constituie într-o unitate memorabilă distinctă, răspândită prin intermediul unor vehicule - manifestări fizice ale ei, fie la definiția biologică - mema reprezentând unitatea de bază a transmisiei culturale sau imitației, la definiția psihologică - prin care mema este identificată cu unitatea de moștenire culturală, analogă genei, ea fiind reprezentarea internă a cunoașterii, vom putea înțelege de ce punem în conjuncție educația cu memele. Este tocmai pentru că educația reprezintă procesul de formare individuală prin transmitere culturală și integrare socială, adică un proces în care se transmite informație, se asimilează cunoaștere, se tezaurizează valori, se formează competențe, aptitudini și deprinderi, se modelează caractere, se ordonează conduite ș.a.m.d.

O definiție ,,de lucru”a memei este și mai utilă pentru a înțelege rolul memelor în educație: “mema - o unitate de informație aflată într-o minte, a cărei existență influențează evenimentele în așa fel încât mai multe copii ale sale se creează în alte minți.” În realitate, educația nu conține o singură unitate de informație, ci o multitudine de asemenea unități care se reproduc prin serii multiplicate în milioane de minți. Aceste meme/metameme, care ne influențează viața, sunt “primite” în familie, în comunitate, în școală, în diversele organizații cărora le aparținem, la serviciu, în contactul cu mass-media. ș.a.m.d.

Modul în care descriem realitatea - memele pe care le avem pentru a eticheta lucrurile - are o mare importanță pentru viața fiecăruia. De aceea, în cristalizarea și susținerea acestui mod un mare rol îl are educația școlară. Metamemele pe care fiecare dintre noi le primește în procesul de formare individuală prin transmitere culturală și integrare socială își pun amprenta asupra personalității noastre. De multe ori, definitiv, deși modelele științifice învățate în școală reprezintă adevăruri (nu Adevărul). Tocmai de aceea metamema jumătatea de adevăr trebuie să stea în atenția fiecărui dascăl.