Aparatul digestiv

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Aparatul digestiv este format din totalitatea organelor care au funcţie principală digestia şi absorbţia alimentelor şi totodată, eliminarea reziduurilor alimentare.

Organele care formează aparatul digestiv se întind sub forma unui tub continuu, de calibru diferit, de la orificiul bucal la anus, fapt pentru care este numit şi tubul digestiv.

Tubul digestiv este alcătuit din:

- cavitatea bucală;

- faringe;

- esofag;

- stomac;

- intestinul subţire;

- intestin gros.

În cursul diferenţierii şi specializării funcţionale a tubului digestiv, din epiteliul acestuia se dezvoltă numeroase glande.

Dintre acestea unele rămîn în peretele tubului digestiv, iar altele, mai

mari şi mai complexe ca structură, se departează de perete, dar îşi pastrează legatura cu acestea prin canalele de excreţie, formând aşa numitele glande anexe ale tubului digestiv. Glandele anexe ale tubului digestiv sunt reprezentate de : gandele salivare, ficat şi pancreas.

DEZVOLTAREA ONTOGENETICĂ A INTESTINULUI

Intestinul se dezvoltă din endoderm (epiteliul mucoasei), mezoderm

(restul straturilor) şi ectoderm (plexurile nervoase).

În săptămâna a treia de dezvoltare se închide corpul embrionar şi discul embrionar, devine embrion cu corp cilindric. Ca urmare a acestui fapt, endodermul va fi încorporat în interiorul corpului embrionar şi va alcătuii intestinul primitiv (arhenteron).

Intestinul primitiv este separat cranial de stomodeum prin membrana buco-faringiană şi caudal de proctodeum, prin membrana cloacală. În această etapă arhenteronul are 3 segmente: proenteron, mezenteron (legat de vezicula vitelină prin ductul vitelin) şi metenteron. Aceste trei segmente vor evolua în strânsă legătură cu pedunculii lor vasculari, trunchiul celiac, pentru proenteron, artera mezenterică superioară, pentru mezenteron şi artera mezenterică inferioară şi ramuri din iliaca internă pentru mezenteron.

Din proenteron se dezvoltă esofagul, stomacul şi duodenul preampular, mezenteronul generează duodenul postampular, jejuno-ileonul şi intestinul gros până la jumătatea sa, aproximativ, iar metenteronul va da naştere restului intestinului gros şi părţii superioare a canalului anal, partea sa inferioară derivă din proctodeum. În această fază timpurie arhenteronul este format din endoderm, mezoderm splacnopleural şi mezoteliu la suprafaţă. Acestea se vor diferenţia spre straturile cunoscute ale intestinului.

Arhenteronul, tub uniform calibrat şi rectiliniu, va creşte mult şi rapid în dimensiuni, depăşind ritmul de creştere a pereţilor trunchiului. Ca urmare a acestui fapt, ansa intestinală primitivă herniează în baza cordonului ombilical.

Ansa are un braţ proximal (descendent) şi unul distal (ascendent) cu mugurele cecal schiţat pe partea inferioară a acestuia.

Convexitatea ansei se continuă cu un duct vitelin mult subţiat. Braţul proximal prin creştere va prezenta numeroase anse mai mici, apoi spre săptămâna a 10-a, intestinul herniat se întoarce în abdomen. În cursul întoarcerii sale, intestinul se va roti cu 270 grade în direcţia contrară acelor ceasornicului, aşa încât cecul va ajunge subhepatic. Apoi va deschide spre fosa iliacă dreaptă unde se va localiza definitiv.