Aparatul renal

Rinichiul

Rinichii sunt aşezaţi în cavitatea abdominală, de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, în regiunea lombară.

Rinichiului i se descriu două feţe — anterioară şi posterioară, două margini – una laterală convexă şi una medială concavă, care prezintă hilul renal, şi doi poli –superior şi inferior.

Prin hilul renal intră artera renală şi nervii renali, ieşind vena renală, căile urinare şi vase limfatice.

Polul superior vine în raport cu glanda suprarenală.

Structura rinichiului

Este un organ parenchimatos alcătuit din: capsula renală şi ţesutul sau parenchimul renal.

Capsula renală se prezintă sub forma unui înveliş fibro-elastic, care acoperă toată suprafaţa rinichiului şi care aderă la parenchimul subdiacent.Capsula renala este invelita la toate speciile, de o capsula adipoasa, mai abundenta la nivelul hilului.

Parenchimul renal este alcătuit dintr-o zonă centrală, numită medulară, şi o zonă periferică, numită corticală,diferite ca aspect si structura microscopicaputernic intrepatrunsa la nivelul unei linii de jonctiune cortico-medulara.

Medulara prezintă, pe secţiune, nişte formaţiuni de aspect triunghiular, numite piramidele lui Malpighi. În număr de 6 până la 18, ele sunt orientate cu baza spre periferie, către corticală. Vârfurile acestor piramide sunt rotunjite şi poartă numele de papile renale.

Corticala sau cortexul conţine atât corpusculul renal, cât şi tubii colectori.

Nefronul reprezintă unitatea anatomică şi funcţională a rinichiului. În alcătuirea unui nefron intră două părţi: corpusculul renal şi un sistem tubular. Corpusculul renal e format din capsula Bowman şi glomerulul renal.

Capsula Bowman reprezintă porţiunea iniţială a nefronului. Ea este situată în corticală şi are forma unei cupe cu pereţii dubli. În adâncimea cupei se află glomerulul renal care este un ghem format din circa 50 de capilare, la care soseşte o arteriolă aferentă şi de la care pleacă o arteriolă eferentă. În continuarea capsulei se află tubul contort proximal, care este un tub încolăcit, situat în corticală. El se continuă cu ansa Henle, formată dintr-un braţ descendent care trece în medulară, de unde pleacă un braţ ascendent ce se reîntoarce în corticală. Braţul descendent are calibrul mai mic decât cel ascendent care, ajuns în corticală, se continuă cu tubul contort distal, acesta are o porţiune rectilinie şi una contortă. Limita dintre cele două porţiuni este marcată de prezenţa unei structuri de tip particular numită macula densa, care face parte din complexul juxta-glomerular.

Complexul juxtaglomerular. Porţiunea iniţială a tubului distal, imediat după capătul segmentului îngroşat al porţiunii ascendente a ansei Henle, trece în unghiul dintre arteriolele aferentă şi eferentă, învecinându-se cu cele două arteriole. Mai mult, celulele epiteliale ale tubilor care vin în contact cu arteriolele sunt mult mai dense decât celelalte celule tubulare şi sunt denumite macula densa. Celulele maculei densa secretă anumite substanţe în arteriole. Celulele musculare netede din peretele arteriolei aferente şi eferente sunt mai dilatate şi, unde vin în contact cu macula densa, conţin granule. Aceste celule sunt numite celule juxtaglomerulare, iar granulele sunt alcătuite în special din renină inactivă. Întregul complex format de macula densa şi celulele juxtaglomerulare se numeşte complex juxtaglomerular.

Mai mulţi tubi contorţi distali se varsă într-un tub colector. Tubii colectori străbat piramidele Malpighi şi, la vârful acestora, se deschid în calicele mici.

Vascularizaţia rinichiului, asigurată de artera renală, ramură din aorta abdominală, pătrunde in rinichi prin hil. Din ea se desprind arterele interlobare, care merg printre piramidele Malpighi. Ajunse la baza piramidelor Malpighi, arterele interlobare devin artere arcuate şi merg la limita dintre medulară şi corticală.