Arsurile

ARGUMENT

Arsurile reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de accidente fiind împrejurări medico-chirurgicale, psihologice, sociale, extrem de grave cu risc vital și potential invalidant.

Scopul prezentului proiect este de a identifica problemele de îngrijire specifice copilului cu arsuri.

Obiectivele prezentului proiect sunt:

Obiectiv 1: Noțiuni generale de anatomie și fiziologie;

Obiectiv 2: Arsuri termice la copil – prezentare generală;

Obiectiv 3: Rolul autonom și delegat al asistentului medical în îngrijirea copilului cu arsuri termice;

Obiectiv 4: Procesul de îngrijire al copilului cu arsuri termice;

Obiectiv 5: Educația pentru sănătate la copilul cu arsuri termice;

Dezvoltarea obiectivelor proiectului au la bază următoarele competențe profesionale:

1. Identificarea noțiunilor generale de anatomie și fiziologie;

2. Identificarea semnelor și simptomelor afecțiunii chirurgicale;

3. Identificarea problemelor de dependență și stabilirea diagnosticului;

4. Aplicarea planului de îngrijire;

5. Aplicarea întervențiilor proprii și delegate;

6. Acordarea suportului psihic pacientului;

7. Pregătirea copilului pentru tehnici și investigații;

8. Administrarea tratamentului medicamentos;

9. Educarea pacientului privind igiena și prevenirea îmbolnăvirii;

10. Desfășurarea activităților în domeniul îngrijirilor generale, de sănătate;

Aplicarea procesului de îngrijire la pacientul cu arsură termică s-a finalizat prin analiza unui caz cu arsură, caz pentru care s-a elaborat un interviu. Pe baza acestui interviu realizat s-au evidențiat problemele de dependență specifice le nivelul celor 14 nevoi fundamentale conform principiului Virginiei Henderson.

În finalul lucrării a fost elaborat planul de îngrijire al pacientului cu arsură termică respectând obiectivele generale ale proiectului. În planul de îngrijire au fost evidențiate problemele de dependență, obiectivele de îngrijire, intervențiile autonome și delegate, precum și evaluarea intervenițiilor aplicate.

CAPITOLUL I

ÎNGRIJIREA COPILULUI CU ARSURI TERMICE

1.1. Noțiuni generale de anatomie și fiziologie a pielii

Noţiuni de anatomie

Pielea - reprezintă un derivat conjunctivo-epitelial ce acoperă suprafaţa corpului și se continuă cu semimucoasele și mucoasele cavităților naturale.

Suprafața sa totală medie de 1,5-2 m2 corespunde unei greutăți de 3,5-4 Kg, ceea ce reprezintă 6% din greutatea corporală.

Culoarea este determinată de mai multi factori, mai importanți fiind:

– cantitatea de melanină din epiderm și derm

– gradul de vascularizație al dermului superficial, precum și concentrația de oxihemoglobină și hemoglobină redusă

– cantitatea de caroten din stratul cornos și hipoderm.

Structura pielii:

Din punct de vedere histologic se diferențiază trei straturi principale suprapuse (Anexa 1):

– epidermul - de natură epitelială,

– dermul - de natură conjunctivă,

– hipodermul - de natură conjunctivă la care se adaugă urmatoarele anexe: aparatul pilo-sebaceu și glandele sudoripare

Epidermul - este un epiteliu pluristratificat, pavimentos, cu evoluție fiziologică progresivă spre conificare, are grosimea variabilă, în funcție de regiune: 6-36 mm pe fața si 1 mm pe palme și tălpi.

Este alcatuit din cinci straturi de celule:

● stratul cornos

● stratul lucid

● stratul granulos

● stratul filamentos, spinos sau stratul mucos Malpighi;

● stratul bazal sau germinativ

Epidermul nu dispune de vase de sânge sau vase limfatice iar hrănirea lui se realizează prin capilarele din derm. De asemenea lipsesc nervii senzitivi.

Dermul (corium, corion, cutis) – situat imediat sub epiderm, este alcătuit dintr-o rețea de fibre proteice, dintr-o matrice interfibrilară și din celule care descriu două straturi: dermul papilar și dermul reticular.

Acestea reprezintă o masă de țesut conjunctiv cu grosimea de 1/10 mm. Aproximativ 90% din fibrele proteice ale dermului sunt formate din colagen, 10% de elastină, cantitatea de reticulină fiind redusă .

Hipodermul (tella subcutanea) - este alcătuit din țesut conjunctiv lax bogat în paniculi adipoși cu rol important în termoreglare și în depozitarea grăsimilor. În hipoderm se găsesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profundă a foliculilor piloși, elementele vasculare și nervoase și în unele regiuni, mușchii pieloși.