Hipofiza

Luliberina (LHRH, GnRH)

Controlul hipotalamic asupra eliberarii gonadotropinelor hipofizare a fost sugerat de o serie de cercetari experimentale. Astfel, distrugerea hipotalamusului bazal si a eminentei mediane provoaca, atât la om, cât si la animal, indiferent de sex, scaderea rapida a concentratiei plasmatice a LH si FSH, iar stimularea electrica a hipotalamusului anterior, a zonei nucleului arcuat si a eminentei mediane, determina descarcari de LH si FSH, care la femeie pot declansa ovulatia. Factorul hipotalamic dotat cu capacitatea de a stimula eliberarea de gonadotrofine hipofizare a fost izolat în stare aproape pura de catre colectivele conduse de Guilleminsi, respectiv, de Schally, i s-a determinat structura biochimica, si apoi a fost sinetizat .

Diversi autoriau sustinut în trecut ca hipotalamusul secreta doi hormoni cu actiune stimulanta specifica a LH si, respectiv, a FSH, hormoni care ar putea fi separati partial din extractele hipotalamice nepurificate. S-a propus chiar ca acesti doi hormoni hipotalamici sa fie denumiti LHRH (luteinising hormone releasing hormone) sau luliberina, si, respectiv, FSHRH (follicle-stimulating hormone releasing hormone) sau foliberina. Cercetarile recente au dus însa la concluzia existentei unui singur hormon hipotalamic , care elibereaza ambele gonadotropine hipofizare, hormon denumit obisnuit LHRH (luliberina), deoarece efectul asupra eliberarii LH

este mai puternic si mai rapid decât cel de eliberare a FSH. O alta nomenclatura mult folosita este hormonul eliberator de gonadotropine (Gonadotropines realeasing hormone - GnRH).

Controlul descarcarilor de LHRH

Controlul descarcarilor de LHRH este extrem de complex si se realizeaza prin integrarea influentelor neurale cu cele endocrine.

Cercetarile efctuate la maimute Rhesus au precizat ca la ambele sexe descarcarile de LHRH în sistemul port hipofizar se fac ritmic, pulsatil, cu intervale între pulsuri de 1-3 ore, explicand variatiile ciclice, caracteristice, ale descarcarilor de LH si FSH. Ritmicitatea descarcarilor de LHRH reprezinta un element critic pentru mentinerea secretiei gonadotropinelor, dupa cum reiese din cercetarile în care s-a aratat ca perfuzia continua cu LHRH mareste initial eliberarea de gonadotropine, dar, daca este continuata mai multe ore sau zile, raspunsul secretor scade progresiv, adenohipofiza devenind refractara la actiunea stimulanta a LHRH. Aceste rezultate stau la baza supresiei secretiei de LH si FSH în pubertate precoce, prin administrarea de analogi ai LHRH cu durata lunga de actiune. Atât la maimute cât si la femei, descarcarile pulsatile de LHRH,la intervale de 60-90 minute, stimuleaza indefinit descarcârile de LH si FSH. Modificarea frecventei descarcarilor pulsatile de LHRH este urmata la maimute de cresterea sau scaderea selectiva a concentratiei uneia din gonadotropine, explicand mecanismul prin care un hormon unic poate modifica raportul LH/FSH.

Cercetarile asupra variatiilor descarcarilor de LHRH în cursul ciclului menstrual nu au furnizat înca rezultate concludente, deoarece concentratiile hormonuluihipotalamic în sângele periferic sunt extrm de mici. Totusi studii preliminare efectuate pe maimute arata ca secretia de LHRH este crescuta în faza foliculara a ciclului, concentratiile hormonului în sângele port hipotalamo-hipofizar fiind în aceasta faza variabile între valori nedetectabile (sub 10 pg/ml) si atig un maxim de 200 pg/ml . Cercetari efectuate la femeie au evidentiat o crestere importanta a descarcarii hormonului înaintea ovulatiei si o scadere neta înainte de estrus.

Controlul descarcarilor hipotalamice de LHRH se realizeaza , atât printr-un mecanism de feed-back negativ, sau pozitiv, declansat de variatiile concentratiilor plasmatice ale steroizilor sexuali principali (estrogenii la femei si testosteronul la barbati), cât si prin influente neurale exercitate de alte formatiuni nervoase.

Componenta endocrina a mecanismului de control

Secretia gonadotropielor este supresata la ambele sexe prin administrarea de estrogeni sau de androgeni, si este stimulata dupa castrare si administrare de droguri antiestrogenice sau anti androgenice. Efectele de feed-back negativ ale hormonilor steroizi sexuali se exercita asupra hipotalamusului cât si asupra adenohipofizei, dupa cum reiese din cercetarile experimentale în care distrugerea hipotalamusului mediobazal, sectionarea tijei hipofizare sau transplantarea hipofizei au fost urmate de scaderi profunde ale secretiei de gonadotropine, iar raspunsul hipersecretor hipofizar la castrare a devenit foarte redus sau chiar absent.

Supresia secretiei de gonadotropine sub actiunea steroizilor sexuali, desi prezinta diferente între femei si barbati, implica atât componente hipofizare cât si neurale. Astfel, administrarea unor doze fiziologice de estrogeni, la femei cu ciclu normal, este urmata de supresia secretiei bazale de Lh si FSH. In primele 1-3 zile de administrare responsivitatea hipofizara la doze test de LHRH este redusa, dovedind ca efectele supresoare ale estrogenilor se exercita, cel putin partial, la nivel hipofizar. Dupa 3 zile de administrare de estrogeni, cu toate ca nivelurile bazale ale gonadotropinelor ra mân scazute, hipofiza devine mai responsiva ca în mod normal la LHRH, indicând ca acum, supresia secretiei gonadotropinelor este datorata inibarii eliberarii hipotalamice de LHRH.

Administrarea de estrogeni la barbati este urmata de asemenea de reducerea descarcarilor de LH si FSH, si de supresia prelungita a responsivitatii hipofizare la LHRH, dovada ca buna parte din efectul de feed-back negativ al estrognilor la barbati se exercita la nivel hipofizar, nefiind exclusa însa nici participarea unor efecte inhibitoare hipotalamice. Administrarea de testosteron la barbati provoaca scaderea secretiei bayale de gonadotropine, initial neânsotita de modificari ale responsivitatii hipofizare la LHRH, demonstrând implicarea hipotalamusului.

Administrarile prelungite de estrogeni sau testosteron la ambele sexe determina supresia raspunsului hipofizar la LHRH, interpretata ca o dovada ca steroizii sexuali principali, administrati cronic, produc supresia secretiei de gonadotropine prin inhibitie hipofizara, hipotalamica sau dubla, fara ca raspunsul sa aiba în timp o evolutie similara. În anumite conditii administrarile de estrogeni la femei mature sexual pot declansa un efect de feed-back pozitiv, stimulând descarcarile de gonadotropine prin sensibilizarea raspunsului hipofizar laLHRH. Acest efect necesitaa, în afara unui hipotalamusnormal, o descarcare acuta de estrogeni pe fondul unei expuneri cronice la o concentratie bazala scazuta de estrogeni, conditi realizate de "valul preovulator" de estrdiol, care se produce la mijlocul ciclului menstrual. Deoarece la maimute se poate produce prin administrare de estrogeni cresterea sensibilitatii hipofizare la doze test de LHRH Si o secretie Crescuta de FSH si LHRH, în conditiile mentinerii constante a LHRH (animalele având sectionata tija hipofizara si fiind cu perfuzie cronica de LHRH), rezulta ca efectul de feed-back pozitiv nu depinde de cresterea eliberarii hipotalamice de LHRH. Rezultate similare au fost raportate la femei cu hipogonadism hipogonadotrop prin boli hipotalamice, la care dupa administrari repetate de LHRH, care maresc progresiv nivelulbazal de LH si FSH, o injetie cu estrogeni creste suficient nivelul LH ca sa provoace ovulatie. Aceste constatari au sugerat ca la primate momentul ovulatiei este determinat de un semnal ovarian, foliculul maturat semnalizând sistemului hipotalamo-hipofizar oportunitatea declansarii "valului preovulator" de gonadotropine.