Igiena Sistemului Cardiovascular

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest referat descrie Igiena Sistemului Cardiovascular.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 20 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Rodica Torok Oance

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Anatomie

Cuprins

Cuprins: 2
1. Introducere 2
2. Boli ale aparatului Cardiovascular 4
2.1 Boli ale Inimi 4
2.1.1 Insuficienţa Cardiacă 4
2.1.2 Insuficienţă Mitrală 6
2.1.3 Stenoza mitrală 7
2.1.4 Miocardita 8
2.1.5 Infarctul miocardic 9
2.2 Boli ale Vaselor de sânge 10
2.2.1 Ateroscleroza 10
2.2.2 Varicele 12
2.2.3 Hipertensiunea Arterială 13
3. Boli ale Sângelui 15
3.1 Leucemia 16
3.2 Hemofilia 17
3.3 Poliglobuliile 18
4. Prim ajutor 18
4.1 Hemoragia 18
4.2 Hemostaza 19
5. Concluzii 19

Extras din document

Introducere

1. Introducere

Aparatul cardio-vascular este un sistem care cuprinde următoarele componente: inima şi vase conducătoare.

Vasele conducătoare la rândul lor se împart in: artere, vene ş capilare.

Inima

Aparat Cardio-vascular Artere

Vase conducătoare Vene

Capilare

Inima este un organ muscular ai cărui pereţi au trei straturi: miocardul care este muşchiul inimi căptuşit în interior de endocard, iar la exterior de epicard.

Ea este pompa aparatului circulator şi este alcătuit din 4 camere; 2 atrii şi 2 ventricule. Atriile fiind separate intre ele dar ele comunică cu ventriculele prin nişte orificii care sunt dotate cu valvule.

Sângele care intră în inima este pompat prin artere care sunt vase sangvine prin care sângele circula de la inima la organe, acest sânge putând fi încărcat oxigen sau dioxid de carbon. Sângele ajunge la inima prin vene care sunt vase sangvine care aduc sânge de la organe la inima. Legătura dintre artere şi vene se realizează prin intermediul capilarelor la nivelul acestor vase se mai realizează schimbul de substanţe între sânge şi ţesuturi.

Funcţiile aparatului circulator sunt multiple printre care amintim: aprovizionarea organismului cu oxigen cu substanţe nutritive are rol in îndepărtarea substanţelor nefolositoare din ţesuturi şi eliminarea acestor substanţe prin intermediul sistemului excretor.

Actualmente se dă o mare importanţă menţinerii stări funcţionale normale a aparatului circulator întrucât pe baza unor cercetări făcute pe plan mondial s-a ajuns la constatarea că o serie de afecţiuni cardiovasculare reprezintă primele cauze ale mortalităţii în ţările mai dezvoltate dar nu numai.

În lumea modernă se observă o creştere a numărului indivizilor care suferă de boli cardio-vasculare, aceste boli fiind favorizate de factori ca şi poluarea alimentaţia nesănătoasă, sedentarismul etc.

Afecţiunile aparatului cardio-vascular reprezintă cea mai frecventă cauza de deces la nivel mondial.

Bolile sistemului cardiovascular pot fi împărţite în două mari categorii.

1. Boli ale aparatului Cardiovascular

2. Boli ale sângelui

2. Boli ale aparatului Cardiovascular

La rândul lor aceste boli pot fi de mai multe tipuri,în funcţie de ce organe sunt afectate.

Astfel se întâlnesc:

1. Boli ale Inimi

2. Boli ale vaselor de sânge

2.1 Boli ale Inimi

2.1.1 Insuficienţa Cardiacă

Definiţie:

Insuficienţa cardiacă este un sindrom clinic care rezultă din imposibi¬litatea de a expulza întreaga cantitate de sânge primită şi de a menţine astfel un debit sanguin corespunzător nevoilor organismului, in condiţiile unei umpleri venoase satisfăcătoare. Scăderea debitului cardiac, consecutiv scăderii forţei de contracţie a miocardului, duce la lipsa oxigenului în ţesuturi şi organe, în special la nivelul rinichiului, glandelor suprarenale şi hipofizei posterioare

Rezultă acumularea sângelui în spatele ventriculului, cu staza şi hipertensiune pulmonară, în cazul insuficienţei ventriculului stâng, şi cu staza, hipertensiune venoasă şi infiltrare a ţesuturilor cu apa si sare, în insuficienţa ventriculului drept.

După localizare se deosebesc:

a. insuficienţă cardiacă stânga;

b. in¬suficienţă cardiacă dreaptă;

c. insuficienţă cardiacă globală;

Sub denumirea de insuficienţă cardiacă hipodiastolică se înţelege apariţia semnelor de insuficienţă cardiacă dreaptă prin stânjenirea afluxului venos spre inimă dreaptă din cauza scurtării diastolei.

Apare în pericardita constrictivă. Nefiind afectat miocardul, insuficienţa hipodiastolică nu poate fi considerată ca o forma a insuficienţei cardiace.

Insuficienţa cardiacă stângă poate fi declanşata de hipertensiunea arterială, boli valvulare aortice (stenoza şi insuficienţa aortică), cardiopatii ischemice. Se manifesta clinic prin dispnee paroxistica (edem pulmonar), astm cardic; pentru a-şi ameliora dispneea, bolnavul ia o poziţie şezândă.

Insuficienţa cardiacă dreaptă este dată de stenoza mitrală, cordul pulmonar acut sau cronic (emfizem pulmonar), defectele valvulare congenitale (stenoza pulmonara). Se manifestă clinic prin mărirea ficatului (hepatomegalie), umflarea (turgescenţa) venelor gâtului (jugulare) cianoza, edeme ale membrelor inferioare (picioare umflate).

Insuficienţa cardiacă globala cuprinde Insuficienţa ventricului stâng (dispnee paroxistica, edem pulmonar), ca şi a ventricului drept (ficat mare, edeme ale membrelor inferioare). Cel mai des insuficienţele funcţionale ale ambilor ventriculi apar în infarctul miocardic, alterările metabolice ale fibrei miocardice.

Fisiere in arhiva (1):

  • Igiena Sistemului Cardiovascular.doc

Alte informatii

Un scurt referat despre bolile sistemului cardiovascular prezentat in cadrul cursului de anatomie umana la facultatea de chimie biologie geografie din timisoara