Osteologie

Osteologia

Osteologia studiază forma şi structura oaselor.

Oasele se articulează între ele şi formează scheletul pe care se inseră muşchii.

Funcțiile sistemului osos:

Scheletul este partea pasivă a aparatului locomotor. Oasele servesc drept pârghii pentru tracţiunea muşchilor, adică pentru producerea mişcărilor.

Scheletul este de asemenea un sistem de rezistenţă şi protecţie pentru întreg organismul.

Oasele mai sunt şi o rezervă de calciu pentru organism.

Oasele sunt albicioase, dure, rezistente. Structura şi compoziţia oaselor, arhitectura fiecărui os, precum şi a scheletului în totalitate, sunt adaptate perfect funcţiilor descrise mai sus.

Generalităţi 1. Structura osului.

Țesutul osos este un complex morfo-chimic alcătuit din patru componente:

1.fibrile colagene,

2.substanţă fundamentală organică,

3.substanţă fundamentală anorganică şi

4.celule

1.1. F ibrilele colagene

sunt formate din protofibrile. Protofibrilele la rândul lor sunt formate din macromolecule polipeptidice. Aceste macromolecule prezintă o parte centrală, denumită ax (formată din aminoacizi ca prolină, glicină), de care sunt legate grupări laterale care permit organizarea fibrilelor în fascicule.

Axul central este plicaturat, motiv pentru care se poate alungii. Protofibrilele au o structură periodică, datorită alternanţei între zone dense cu altele mai puţin dense. Fibrilele sunt individualizate, neanastomozate. Grosimea protofibrilelor variază cu după segmentul anatomic studiat şi se îngroaşe cu vârsta.

Fibrilele se grupează în fascicule. Acestea pot fi văzute cu microscopul optic. Alinierea fibrilelor în fascicule este perfectă, realizând aşa-zisul aspect „în fază”. Această structură se întâlneşte peste tot unde există ţesut de colagen (tendon, muşchi striat).

1.2. Substanţa fundamentală organică.

La nivelul oaselor există o tramă reticulară, anorganică, în ochiurile căreia se află substanţa fundamentală organică. Aceasta este alcătuită din fibrile colagene şi formațiuni sferice, cu diametrul corespunzător ochiurilor reţelei. Aceste formaţiuni sferice se unesc în entități tridimensionale, orientate în spaţiu.

Substanţa fundamentală organică are în compoziţie proteine şi mucopolizaharide (ex acidul hialuronic, sau acidul condroitin sulfuric, legat fiecare de aminozahrul său).

1.3. Substanţa fundamentală anorganică

conţine anumite săruri minerale:

fosfat de calciu 85%,

carbonat de calciu 8%,

fluorură de calciu 3%,

precum şî fosfat de magneziu, clorură de calciu şi clorură de sodiu în proporţii mai mici.

Substanţa fundamentală organică fixează sărurile, în special datorită acidului condroitin sulfuric. Sărurile minerale au o mobilitate mare, putând impregna sau părăsii substanţa fundamentală organică oricând. Raporturile dintre fibrile şi substanța fundamentală calcificată sunt diferite. Există o serie de fibrile intim legate de substanţa fundamentală, faţă de altele care sunt mult mai libere. Pe parcursul vieţii, raporturile între substanţa fundamentală calcificată şi fibrile este variabilă.

1.4. Celulele osoase.

Osul este format din matricea intercelulară, despre care am vorbit până acum şi celulele care se găsesc în această matrice. Matricea este compusă 40% din materie organică şi restul din săruri anorganice.

Celulele osoase sunt de mai multe feluri: osteoblaste (responsabile de sinteza, depozitarea si mineralizarea matricei); osteocite (incluse in matrice); osteoclaste (cu rol in erodarea activă - remanierea osoasă).

Celulele se găsesc în nişte cavităţi formate în interiorul substanţei fundamentale, numite osteoplaste. Osteoplastele au formă ovalară, turtite în sens longitudinal faţă de os. Osteoplastul este înconjurat de fibre dispuse longitudinal faţă de peretele acestuia. Osteocitele au un nucleu mare, ovalar, cu unul sau doi nucleoli. Membrana este bine individualizată.