Analiza comparativă a două state membre UE

Economia socială se regăsește în stadiul de a își deschide noi orizonturi

în România, având la bază modele consacrate în diferite state membre ale

Uniunii Europene, această motivație determinând realizarea unei analize

comparative la nivelul a opt state membre ale Uniunii Europene. Demersul

analitic de identificare a elementelor comune, dar și a diferențelor existente

în cadrul setului de 40 de proiecte și organizații ale sectorului economiei

sociale are o valoare dublă: din perspectiva profesioniștilor implicați în

promovarea acestui sector, se identifică relații de cauzalitate contextuale ce

pot fi valorificate în planul dinamicii activităților specifice în țara noastră; din

perspectiva cititorului ce dorește să cunoască elementele aplicate ale acestui

sector şi să identifice aspectele apropiate propriei experiențe în procesul de a

fi deschis și de a asimila noi inițiative din comunitățile în care trăiește și își

desfășoară activitatea. Ambele puncte de vedere sunt susținute de faptul că

analiza comparată este orientată mai mult spre interpretare decât spre

explicație, cu mențiunea că explicația urmărește validitatea concluziilor sale,

iar interpretarea este eficientă prin utilizarea mijloacelor persuasiunii1. Cadrul metodologic al analizei comparative

Analiza comparativă a politicilor și inițiativelor sociale reprezintă o

provocare relativ recentă, dezvoltată în ultimele trei decenii, pe fondul

diferitelor crize înregistrate în societățile moderne. Adoptarea de noi

formule de administrare socioeconomică determină o cunoaștere comprehensivă

a realităților existente și a efectelor produse de noile fenomene

asociate globalizării. De altfel, se apreciază că și teoriile sunt validate de

probele realității, iar metodele de lucru se referă la similarități și la

diferențele înglobate de cazurile analizate.

La sfârșitul anilor ′80 și începutul anilor ′90 se constata faptul că

analiza comparativă reprezenta cea mai dezvoltată metodă pentru

aplicațiile din știința politică și din sociologia istorică. Astfel, în mod

natural, analiza comparativă a fost considerată în disciplinele sociale ca

fiind o abordare macrocomparativă, pentru că subiectul de cercetare

empirică se situa la nivelul societăților, economiilor, statelor sau ale

structurilor complexe sociale și culturale (Berg‐Schlosser şi Quenter, 1996).

Totuși, un număr mare de cercetători, în special din domeniul sociologiei organizaționale şi al studiilor educaționale și de management, au început să aplice metoda analizei comparative la nivelul studiului organizațiilor, rețelelor sociale, actorilor colectivi, grupurilor mici etc.

Se consideră că analiza comparativă are atât avantajele tehnicilor

calitative (orientate către cazuri), cât și pe ale celor cantitative (orientate

către variabile), devenind o “strategie sintetică” ce “integrează cele mai

bune caracteristici ale abordării orientate către caz cu cele mai bune

trăsături ale abordării orientate către variabilă” (Ragin, 1987)2. Un aspect definitoriu al acestei metode este faptul că nu se iau în calcul ipotezele de

lucru ale abordării statistice: nu se ia în calcul cauzalitatea permanentă;

uniformitatea efectelor cauzale nu este vizată; omogenitatea unitară nu este atinsă; adiționalitatea nu este reliefată; simetria cauzală nu este realizată. Marea Britanie: Întreprinderi sociale şi firme sociale

În Marea Britanie, întreprinderea socială are o lungă istorie, plecând

de la mişcarea cooperatistă şi organizațiile mutuale ale secolului XIX şi de la activitățile foarte vechi de comerț ale multor instituții filantropice. La mijlocul anilor ′90 a apărut un nou tip de cooperative, deoarece întreprinderile sociale au căpătat propria lor viață, ceea ce a dus la construirea curentului actual şi la acceptarea conceptului de economie socială de către guvern. În 2002, guvernul a lansat o Strategie pentru întreprinderile sociale şi a înființat, prin decizia Departamentului de Comerț şi Industrie, o Unitate a Întreprinderilor Sociale pentru a coordona implementarea acestora, unitate ce a devenit din 2006 parte a Biroului Sectorial Trei nou creat în cadrul Biroului Cabinetului.