Cazul externalizării serviciilor IT outsourcing și BP outsourcing

Noţiunea de externalizare vine din terminologia americană outside resourcing, cu sensul de a procura din exterior.

Termenul în limbajul economic indica recurgerea la surse externe în vederea dezvoltării activităţii intreprinderii, care în mod tradiţional îşi utiliza resursele interne.

Externalizarea internaţională este definită ca fiind procurarea de către o firmă a unor servicii sau inputuri materiale de la o sursă aflată într-o altă ţară.

BPO reprezinta un tip de externalizare ce implica contractarea operatiunilor si responsabilitatilor specifice unui tip de proces de business catre un provider tert de servicii. Initial, acest termen a fost asociat cu fimele de manufactura care isi externalizau segmente ale lantului de distributie, exemplul firmei Coca-Cola.

Rob Aalders în The IT Outsourcing Guide, arata că externalizarea nu este un fenomen nou, că încă de acum 50 de ani companiile şi-au externalizat publicitatea, serviciile juridice, activităţile de întreţinere şi producţie (Aalders, 2001, p. 38)

In prezent, BPO se bazeaza pe tehnologia informatiei si este reprezentat prin doua categorii:

- back office outsourcing, ce include functii interne de business: resurse umane, contabilitate, juridic;

- front office outsourcing, ce include servicii de marketing si relatii-clienti de tipul centre de contact clienti sau call-center.

Outsourcingul, inițial opțiune preferată de companiile mici, care nu-şi permiteau susţinerea unor activităţi colaterale specializării lor, a devenit în ultimii ani o soluţie şi pentru firmele medii și mari.

În ultimele două decenii a luat amploare un fenomen economic caracterizat prin transferul activităţilor de producţie din ţările dezvoltate spre cele aflate în curs de dezvoltare.

Externalizarea internaţională este parte a importurilor de bunuri şi servicii ale unei ţări. Un alt termen des utilizat pentru externalizarea internaţională este „offshoring".

Externalizarea internaţională este utilizată mai ales de către firmele din economiile avansate care îşi direcţionează parţial activitatea către firme localizate în ţări aflate în curs de dezvoltare, în special pentru reducerea costurilor.