Economie

1.INTRODUCERE

Lucrarea are ca scop înțelegerea factorilor care influențează evoluția PIB-ului și modul lor de acțiune în scopul implementării de politici economice adecvate pentru a ameliora efectele negative manifestate la nivelul macroeconomic și pentru a asigura o creștere economică susținută.

Mai amănunțit se urmărește identificarea interdependențelor dintre diverși factori și fenomene la nivel macroeconimic, sesizarea și analiza distincției dintre rolul guvernului și rolul băncii centrale într-o economie, descrierea modului în care evoluția economiei poate fi influențată prin intermediul politicilor fiscale, monetare și comerciale. Cu toate acestea, principalele politici abordate vor fi cele antiinflaționiste și antisomaj.

Șomajul, fenomen complex, cercetat științific încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, a fost și este definit în moduri diferite, este astăzi o problemă majoră în toate țările lumii, date fiind dimensiunile sale,durata mare și implicațiile pe care le induce. Percepția generală asupra șomajului: Persoane care nu muncesc pentru că nu găsesc locuri de muncă. În termenii pieței muncii: Șomajul - excedent al ofertei față de cererea de muncă. Surplus de forță de muncă în raport cu cei angajați. Somajul nu se datorează numai economiei, sub forma șomajului, piața muncii dă expresie rezultatului negativ al influenței multor factori. În spiritul faptelor: Șomajul - rezultanta paralelogramului schimbărilor ce intervin în dinamica productivității, populației active și creșterii economice.

Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot modifica oricând. Unele prețuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflație atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. Inflația contemporană devine ea însăși un dezechilibru monetaro material. Cea mai evidentă formă de existență a acestui dezechilibru constă în drenarea economiilor populației spre speculații aducătoare de profit pe termen scurt, respectiv sustragerea lor de la investițiile productive.Apărută la punctele de interferență dintre fluxurile reale și cele monetare, inflația apare ca disfuncție acceptată de agenții economici, ca un rău necesar al creșterii economice.

2.ȘOMAJUL

2.1 Formele șomajului sunt:

- Șomaj voluntar - determinat de refuzul oamenilor de a se angaja pentru că estimează că salariul și condițiile de muncă nu sunt pe măsura efortului depus de ei

- Șomaj involuntar sau Keynesian - generat de dezechilibrul de pe pe piața bunurilor;

- Șomajul ciclic - determinat de conjunctura economică și caracterul sezonier al diferitelor activități;

- Șomajul structural - urmare a restructurărilor economice, geografice, zonale, sociale

- Șomajul tehnic - provocat de discontinuitățile apărute în procesele de producție;

- Șomajul de creștere (economică) - urmare a creșterii ofertei de muncă;

- Șomajul fricțional sau tranzitoriu - consecință a schimbării locului de muncă și inactivității de scurtă durată.

2.2 Cauzele șomajului

Ritmul de creștere economică, în condițiile unei productivități a muncii ridicate, nu mai este capabil să creeze noi locuri de muncă și astfel nu se mai poate asigura o ocupare deplină. Pe piața muncii, decalajul între cererea de muncă și oferta de muncă, adică o ofertă mai mare de muncă, este în defavoarea celor care vor să se angajeze. În general, dezechilibre de amploare se manifestă pe segmentul de piață al forței de muncă tinere, care au drept cauză lipsa nu numai de locuri de muncă, ci și a unei pregătiri profesionale necesară. Există și cauze de ordin subiectiv, ce țin de comportamentul reținut al agenților economici de a angaja tineri atât din cauza lipsei lor de experiență, cât și datorită pretențiilor mari pe care aceștia le au privind salariul, programul și diferite bonusuri.

Progresul tehnic, pe termen scurt, este generator de șomaj, într-o proporție diferită, în funcție de capacitatea fiecărei țări de a-și însuși evoluțiile științifice într-o anumită perioadă de timp. De exeplu, în perioada postbelică, revoluția științifică și tehnică în domeniul producției și al serviciilor a accentuat dispariția unui număr mare de locuri de muncă. Pe termen lung, procesul tehnic generează noi nevoi, care sunt acoperite prin activități noi generatoare de locuri de munca. Exemplul țărilor dezvoltate confirmă faptul că introducerea progresului tehnic nu are rolul numai de a suprima locurile de muncă ci și crează locuri de muncă ,reușind astfel să diminueze rata creșterii șomajului.

O altă cauză a somajului ar fi criza economică care, în România, a generat un șomaj de mari proporții. Anihilarea unui număr mare de șomeri constă în capacitatea fiecărei țări de a încuraja agenții economici să investească capital și în capacitatea de a utiliza eficient așa-numitele pârghii economice în situațiile de criză.

Totodată, modificările privind ramurile și sectoarele economice, sub impactul diversificării cererii de bunuri au ca rezultat direct, pe o perioadă îndelungată, reducerea locurilor de muncă. În România, transformările de structură a economiei naționale datorate dorinței de adaptare la mediul concurențial, conduc la șomaj.

Imigrarea și emigrarea joacă și ele un rol important în modificarea locurilor de muncă. Această modificare poate fi, privind rata șomajului, pozitivă în cazul în care cetățenii emigrează și astfel creștere numărul de locuri de muncă disponibile și negativă în cazul în care vine forță de muncă din alte țări, producându-se o scădere a locurilor de muncă disponibile.