Educația antreprenorială - concept, conținut, tendințe

Abstract:

Economia a fost încă din Antichitate o activitate de bază a societății umane. Prima activitate economică înteprinsă de oameni a fost schimbul; o dată cu trecere timpului activitatea economică a persoanelor a devenit din ce în ce mai intensă, mai complexă și mai indispensabilă, evoluând de la negoț, la comerț, la prestări de servicii sau alte forme de activități economice.

În prezent economia este un factor cheie al societății, în jurul căreia orbitează întreaga activitate a unei persoane. De aici, a apărut necesitatea societății de învăța, de a se adapta și devolta într-un mediu economic într-o contiună evoluție. Ca răspuns la această necesitate, apare conceptul de antreprenoriat, de la care se va dezvolta ulterior, educația anteprenorială, acestea aducând concepte noi precum; mediul antreprenorial, antreprenor sau spirit anteprenorial, termeni și concepte care vor fi prezentate și analizate pe parcursul prezentului capitol.

1.1. Conceptul de educție antreprenorială și prezența sa la nivel global

1.1.1. Începuturile antreprenoriatului.

Conceptul de antreprenoriat și antreprenor apare în secolul al-XVII-lea, în lucrarea "Essai sur la nature du commerce en general" scrisă de Richard Cantillon și publictă în Franța în anul 1755. Conform lui Van Praag, Richard Cantillon a fost primul economist care a recunoscut antreprenoriatul ca fiind un factor economic cheie , afirmație făcută pe baza lucrării mai sus menționate.

După apariția conceptului, antreprenoriatul a început să capete anvergură, dar o dată cu dezvoltarea conceptului, a aparut și necesitatea unor explicați suplimantare ale acestui concept, pentru a fi înțeles la scară largă.

La îceputul secolului-XX-lea, Joseph Schumpeter vine cu o serie de clarificări cu privire la ideea de antreprenoriat, expuse în lucrarea „The Theory of Economic Development” publicată pentru prima dată în anul 1911. Acesta susține faptul că; "In entrepreneurship there is an understanding that we make for a particular type of conduct that includes: initiative, organization and reorganization of the socioeconomic mechanisms as well as the acceptance of risk and failure."

În 1985, Peter Druker, lansază lucrarea „Inovația și sistemul antreprenorial”, în care tratează importanța antreprenoriatului în contextul inovării, venind cu o serie de definiții noi în ceea ce privește perspectiva sa asupra sistemelor antreprenoriale, bazate pe exemple concrete din acea perioadă.

Sigheru Fijii a fost cel care a susținut în anul 1938 la Universitatea din Kobe, primul curs de antreprenoriat. În anul 1945 Universitatea Hrdvard lansează o serie de cursuri dedicate antreprenoriatului. În anii ʹ80 erau peste 300 de universități la nivel global care aveau inclus în programul educațional cursuri de antreprenoriat. În anii ʹ90 numărul acestora a crscut la peste 1050. În prima decadă a secolului XXI, antreprenoriatul a conoscut o creștere fulminantă în U.S.A. existând :

- Peste 2200 de cursuri de antreprenoriat, desfășurate în cadrul a 1600 de universități și școli.

- 277 de posturi în universități în domeniul antreprenoriatului; profesori și cercetători.

- Peste 100 de centre specializate pe cercetare.

1.1.2.Apariția eudcației antreprenoriale

După apariția primelor cursuri în 1945, ideea de formare antreprenorială s-a dezvoltat din în ce mai mult în Statele Uninte ceea ce a condus la o răspândire a eudcația antreprenoriale în univeristățile americane. În Europa dezvoltarea educației antreprenoriale s-a produs mult mai târziu. Abia în anii ʹ70 s-au înregistrat primele acțiuni de adoptare a acesteia. În 1975 în UK are loc prima întâlnire a Small Business Management Education Association, în cadrul careia s-a reunit un grup de academicieni interesați de stimularea micilor afaceri. Primul curs de anteprenoriat de pe continentul european a aparut în Franța în anul 1978, în care se vorbea despre crearea afacerilor. În România conceptul de educație antreprenorială a fost introdus în sistemul de învățământ în anul 2002.