Firme în România

Tipuri de firme

Notiunea de firma este folosita in teoria si practica economica cu doua acceptiuni:pe de o parte, reprezinta un nume sub care apare o persoana fizica sau juridica ce exercita o activitate economica si sub care trebuie sa se inscrie in registrul de comert, iar, pe de alta parte, desemneaza un agent economic care produce bunuri si servicii destinate pietei, indiferent de forma de proprietate si de organizare.

Cea mai raspandita definitie este acceea de nume sub care noutatile economico-sociale de diferite profile isi exercita activitatea si prin care fac cunoscute denumirea unitatii , natura activitatii.

Societatea comercială este o persoană juridică - subiect de drept autonom - având scop lucrativ și fiind formată din cel puțin două persone care se învoiesc să pună ceva în comun pentru a desfașura acte si fapte de comerț si a împarți foloasele rezultate ( art.1491 al Codului Civil).

Înființarea si funcționarea acestor tipuri de întreprinderi este reglementată prin Legea nr. 31/1990 - legea societaților comerciale, lege care instituie o singură excepție de la definiția de mai sus, prin articolul 210 care prevede ca manifestarea de voință a unei singure persoane, asociatul unic, este suficientă pentru constituirea unei societați comerciale. Astfel,societatea comercială dobândește personalitate juridică doar dacă a fost legal constituită, adică îndeplinește formalitațile impuse de lege.

Forma juridică a firmei este importantă și la alegerea acesteia trebuie avute în vedere o serie de elemente: natura activitații ce urmează a fi desfașurată ; anvergura firmei; numărul viitorilor parteneri de afaceri ; gradul de implicare și de răspundere al partenerilor ; volumul de capital necesar si disponibil ; specificul fiecărei forme juridice

Potrivit legislației în vigoare ( legea 31/1990, cu privire la înființarea și funcționarea societățiilor comerciale), în România pot fi organizate urmăroarele tipuri de firme:

Societați comerciale în nume colectiv (S.N.C)

Capitalul social: întregul patrimoniu al asociaților este folosit ca gaj in vederea garantării obligațiilor sociale față de terți. Totuși, în practică, se cere afectarea unei sume modice într-un cont propriu, precum și aducerea la capitalul efectiv a unor bunuri mobile sau imobile, prin procesul verbal încheiat de către asociați sau prin expertiză ordontă de instanța judecătorească.

Conducerea societății și alegerea administratorilor: dreptul de alegere a unuia sau mai multor administratori, dintre ei sau din afară, revine asociatului sau asociaților care dețin majoritatea absolută a capitalului social, fixăndu-le puterile, durata serviciului și eventual remunerația.

Caracteristici:

- formate dintr-un singur fel de asociați

- aportul asociaților la formarea capitalului social este constituit din parți sociale

- parțile sociale ale partenerilor nu sunt transmisibile

- membrii societătii răspund solidar, subsidiar si nelimitat de pasivul social al societății

- la baza societății stă încrederea și interesul pe care aceștia îl reprezintă unul pentru celălalt

- fiecare partener este personal răspunzător pentru toate datoriile create de societate

Avantajele acestui tip de societate sunt aceleași ca în cazul întreprinderilor individuale iar câteva dintre dezavantaje pot fi:

- un membru al societații, făra a avea personal vreo vină, poate fi obligat la plata unor datorii potențiale pe care le-a contractat un partener în numele societații făra să-l consulte

- necesită o consultare reciprocă continuă între parteneri, mai ales dacă între aceștia nu există încredere deplină

Societați în comandita simplă (S.C.S)

Această formă de organizare oferă posibilitatea celor care au idei, sunt buni profesioniști în anumite domenii, dar nu au capital, să se asocieze cu persoane care dispun de capital, dar nu au idei, nu au pricepere în nici un domeniu. Un dezavantaj important al acestei forme de organizare este imposibilitatea comanditarilor de a participa la conducerea societatii.

Asociații se impart în două categorii: comanditații, al căror capital este constituit din aptitudini, cunoștințe, idei etc., care răspund solidar si nelimitat, asigurând totodată, și conducerea și gestiunea patrimoniului ; omanditarii, al căror capital este alcatuit din bani si bunuri, parțile lor sociale fiind transmisibile doar cu acordul tuturor asociaților, care au dreptul la dividend proporțional cu acțiunile pe care le posedă și răspund numai în limita sumei cu care au contribuit la formarea firmei

Administratorul unei societați comerciale în comandită simplă nu poate fi decât un comanditat.

Societațile în comandită pe acțiuni (SCA)

Capitalul social: regulile sunt identice cu cele pentru societațile în comandită simplă

Administratorii: administrarea societații este încredintata unuia sau mai multor asociați comanditați.

Caracteristici:

- existența a două categorii de asociați (comanditați si comanditari)

- capitalul social e împarțit în acțiuni

- obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților

- comanditarii sunt obligati numai la plata acțiunilor lor

Avantaje

- administrarea societații o asigură asociații (cei comanditați) iar hotărârile lor se iau și se aplică pe loc, obtinându-se astfel o creștere a operativității

- mare libertate de acțiune a organelor de conducere reprezentate de comanditați

Dezavantajele acestui timp de societate sunt similare cu cele ale societătii în comandită simplă.

Societățile pe acțiuni (SA)

Capitalul social: poate fi vărsat integral , dar societatea poate fi înființata prin vărsarea a numai 20% din capitalul subscris.

Cenzorii și contabilii: societațile pe acțiuni trebuie obligatoriu să aibă un număr de cel puțin trei cenzori și trei supleanti. Dacă numărul cenzorilor este mai mare, el trebuie să fie neaparat în număr impar. Cenzorii sunt aleși la început de către adunarea constitutivă, pe o perioadă de trei ani, cu posibilitatea realegerii. Cel puțin unul dintre ei trebuie să fie expert contabil sau contabil autorizat.