Inițierea în antreprenoriat

Dimensiunile antreprenoriatului

Domeniul general al antreprenoriatului este definirea intr-un mod superficial ca fiind crearea de noi afacari de catre indivizi si grupuri mici de indivizi. Privit dintr-o perspectiva pur economica termenul de intreprinzator desemneaza o persoana care urmareste profitul.

,,Un antreprrenor certat cu legea nu poate deveni prin initierea unei firme asa cum un individ care intra intr-o biserica nu neaparat devine credincios, sau nu ca un individ care intra intr-un garaj trebuie sa devina camion,, (Horațiu Mălăele)

Din perspectiva stintelor sociale in amploarea or termenul de intreprinzator are sensul de persoana care lucreaza pentru sine cu careva succes.

Dimensiunile psihologice ale antreprenoriatului includ nevoia de performanta, un nivel ridicat de ambitie, predilecția pentru asumarea riscului, experienta de munca, pe scurt un comportament demn de urmat.

Investigația cu privire la natura antreprenoriatului a depășit nivelul de singuratate si a trecut la cel cultural. Liderul și salvatorul companiei General Motos la nivelul anului 1940 este considerat a fi unul dintre primii oameni care au aplicat antreprenoriatul la o campanie.

Rezultatele cele mai bune precum și progresul și stabilitatea la nivel maxim al economiei au fost obținute când directorii care au ocupat aceleași poziții le-ar fi ocupat dar atunci fi condus o afacere pe cont propriu. În cartea sa ,,antrenoriatul,, a lui Sebastian Văduva vol 1 regăsim următoarea aserțiune„comunitățile puternice sunt în același timp și comunități antreprenoriale” de aici pentru a concluziona ca abordările antreprenoriale trebuie sa includă un proces care sa motiveze sa clădească încrederea de sine, să privească pe termen lung sa reflecte niveluri înalte de energie sa ofere în permanenta soluții la probleme sa demonstreze inițiativă sa poată stabili obiective precum și sa fie devotate acelor obiective inclusiv sa accepte riscuri moderate. Planificarea strategica este un aspect important al comunităților antreprenoriale cu toate ca acestea suferă actualmente un declin( heymitzberg ascensiunea și declinul planificării strategice).

Antreprenoriatul în istoria europeana

Între ceea ce istoricii numesc evul mediu aprox anul 1000 s-o perioada înfloritoare a renașterii anii 1500 economie europeana a fost prizoniera sistemului feudal. Încet sa dezvoltat un sistem în care antreprenoriatul era reprezentat de o clasa a negustorilor care jucau rolul de intermediari între micii producători și piară bunurilor finite. Un alt factor antreprenorial la reprezentat dezvoltarea orașelor comerciale mai ales în zonele portuare ale Europei ce au creat un mediu perfect pentru explicare și inovare. În sec 17 condițiile din nordul Olandei erau suficient de avansate pentru a face față unei noi faze a antreprenoriatului și anume cadrul legal era stabil drepturile asupra proprietății erau asigurate iar economia într-o mare măsură făcea uz de monedă.

Dacă la sfârșitul secolului al 15 Anglia era o tara subdezvoltata(în comparație cu alte tari ca Italia Franța Germania de Sud) între secolele 17 și 19 ea devine o adevărată putere politica și economică. Surprinzător pentru acele vremuri societatea engleză a dat dovadă de o receptivitate culturala remarcabilă spre nou idei și tehnici asa încât întreprinzătorii au adoptat noi metode de producție au întrat în tot mai multe domenii noi de producție și au penetrat noi piețe. Comerțul internațional practica de englezi în acea vreme s-a dovedit a fi o școală de antreprenoriat extraordinară. Anglia crease uh set foarte bun de proprietate, de drepturi de proprietate în dreptul comun și începuse sa protejeze proprietatea intelectuala privată prin legea patentelor. Anglia era acum pregătită pentru ce avea sa devina revoluție industrială. Revoluția industrială a reprezentat o revoluție în privința tehnicilor de producție mecanizare cât și a tehnicilor organizaționale (sistemul fabricilor) iar pe baza numeroase invenții și inovații sa ajuns la o productivitate fără precedent. Se poate afirma ca deși Marea Britanie a avut un avantaj absolut în ceea ce privește investitorii si întreprinzătorii ea a avut un avantaj relativ și în privința întreprinzătorilor și a muncitorilor bine pregătiți asa încât a importat invenții și inovatori exportand întreprinzători și tehnicieni enclavelor în curs de industrializare de pe continent. Întreprinzătorii britanici mai mult decât omologii lor de pe continent erau capabili sa își folosească multe dintre abilități în domenii diferite. Clasicii

Cantillon1680 1734 a fost primul economist care a folosit termenul de întreprinzător contribuția sa cea mai importantă a constat iin recunoașterea faptului ca funcția antreprenoriala exista în sistemul economic atât la nivel micro cât și macro adică atât un cadrul firmei cât și în cadrul economiei. Acesta a identificat 3 forme de antreprenoriat :

A. Proprietarii de terenuri pe care ia denumit capitalisti

B. Întreprinzătorii pe care ii denumește arbitri

C. Menegerii plătiți

De aceea din 1680 și pana astăzi activitatea antreprenoriala a fost asociata întotdeauna cu asumarea riscului. Arbitrul economic în viziunea acelor vremuri este antreprenorul care se implica în activități profesionale ca și cele agricole bancare sau comerciale. Proprietarii erau protejați împotriva schimbărilor de pe piață iar menegerii erau protejați prin salarii fixe. Jean baptiste say 1767 1832 cel de-al doilea economist cu vederi neoclasice ii ceea ce privește antreprenoriatul. El acorda antreprenorului o poziție centrală în sistemul de producție dar și cel de consum. Teoria sa despre antreprenoriat se bazează pe respingerea explicită a joculuil sumei nule. În optica lui say trei tipuri de activități economice pot crea valoare

A. Activitatea agricolă

B. Activitatea de productie

C. Activitatea comercială

În cadrul acestei scheme aplicarea cunoașterii în vederea cererii de produse pentru consumul uman reprezinta ocupația antreprenorului. Cunoașterea teoretică oricât ar fi ea de importanta și valoroasa este ușor transferată dintr-o tara sau firma într-alta din moment ce această cunoaștere este în interesul oamenilor de știință. Orice activitate antreprenoriala are în sine probabilitatea eșecului întreprinzătorii deci trebuie sa dețină experienta și cunoaștere în activitatea lor. Antreprenorul de succes are nevoie de o combinație rara de calități iar surplusul . În salariului antreprenorului poate și trebuie sa fie ridicat.