Inteligența emoțională

1. Istoricul termenului de inteligenta

Termenul de ,,inteligenta'' provine de la latinescul intelligere, care inseamna a relationa, a organiza sau de la interlegere, care presupune stabilirea de relatii intre relatii.

Chiar terminologia sugereaza faptul ca inteligenta depaseste gindirea care se limiteaza la stabilirea relatiilor dintre insusirile esentiale ale obiectivelor si fenomenelor si nu a relatiilor intre relatii. Cit de complexa este aceasta latura a personalitatii reiese din modul ei de abordare in istoria filozofiei si psihologiei. Parerile fata de inteligenta au oscilat de la acceptarea si sublinierea rolului ei in cunoastere, pina la diminuarea semnificatiei ei sau chiar pina la eliminarea ei din existenta umana.( Atkinson, 2002)

2. Acceptiunea termenului in psihologie

In psihologie, J. Piaget (Piaget, J 2005) a descris magistral aceasta caracteristica in epistemologia sa genetica. La inceputul secolului nostru, psihologul englez C. Sperman distingea, in seria aptitudinilor umane, un factor G (general) ce participa la efectuarea tuturor fenomenelor de activitate, si numerosi factori S (speciali), care corespund, operational, numai conditiilor concrete ale activitatii respective (stiintifice, artistice, sportive, etc.). Factorul general este de ordin intelectual, intrucat intelegerea si rezolvarea problemelor este necesara in orice activitate. De aceea factorul G a fost confundat cu inteligenta.

Termenul de inteligenta are o dubla acceptiune:

ca proces de asimilare si prelucrare a informatiilor variabile, in scopul unor adaptari optime

ca aptitudine rezidind in structuri operationale dotate cu anumite calitati (complexitate, fluiditate, flexibilitate, productivitate), prin care se asigura eficienta conduitei. Aceste calitati sunt caracteristice subiectului, reprezinta invariatii ce pot fi evaluati statistic si sunt situati la un anumit nivel sau rang de valoare functionala.

Inteligenta, apare astfel, ca sistem de insusiri stabile proprii subiectului individual si care la om se manifesta in calitatea activitatii intelectuale centrata pe gindire. Procesul central al gindirii este strans legat ,chiar imbinat organic cu toate celelalte.

J.Piaget confirma punctul de vedere al inteligentei ca aptitudine generala cu o anume baza nativa. Adaptarea consta din echilibrarea dintre asimilarea informationala la schemele preexistente si acomodarea sau restructurarea impusa de noile informatii ce nu se potrivesc perfect cu vechile scheme. Echilibrarea pe care Piaget o identifica cu inteligenta, se produce precumpanitor in baza acomodarilor, a restructurarilor sau reorganizarilor mentale. Masura inteligentei este echivalenta cu rata acomodarilor ce permit o buna intelegere si rezolvare de probleme. Daca asimilarea este superficiala, iar acomodarea (prin prelucrarea informatiilor) nu se produce decat lent si insuficient, atunci si echilibrarea inteligenta este insuficienta, cei care s-au ocupat de debilitatea mentala acuzind fenomene de 'viscozitate' mintala sau fixitate functionala opusa flexibilitatii.

3. Tipuri de inteligenta

Inteligenta este un lucru ciudat. Unii oameni despre care se crede ca ar fi inteligenti au rezultate groaznice la testele standardizate. Oamenii care salveaza vieti nu sunt intotdeauna inteligenti si unii oameni autisti pot citi, aduna, sau scrie mai repede sau mai bine decat oamenii cu un coeficient de inteligenta inalt. Realizind ca sunt multe tipuri distincte de inteligenta putem intelege inteligenta mult mai bine.

3.1. Teoria inteligentelor multiple a lui Gardner

Howard Gardner, psiholog care activeaza in domeniul psihologiei stadiale, a formulat o teorie cu privire la natura inteligentei. Aceasta teorie a inteligentelor multiple, enuntata in cartea sa (Howard Gardner, 2006), a insistat asupra faptului ca inteligenta nu trebuie conceputa ca un construct unidimensional, ci ca o serie de sapte inteligente independente. Aceasta perspectiva permite individului sa ,,manifeste transformarile si modificarile perceptiilor individuale" si sa ,,recreeze aspecte ale propriilor experiente". Cele sapte tipuri de inteligenta originale sunt:

inteligenta verbala/lingvistica;

inteligenta logica/matematica;

inteligenta vizuala/spatiala;

inteligenta corporala/kinestezica;

inteligenta muzicala/ritmica;

inteligenta interpersonala;

inteligenta intrapersonala;

inteligenta naturalista.

3.2. Tipuri pure de inteligenta

In urma numeroaselor studii s-a constatat ca nu exista doar un singur tip de inteligenta, ci mai multe. Acestea sunt independente una de cealalta, fiecare operand ca un sistem separat la nivel cerebral, in functie de propriile sale reguli http://andreirosca.bookblog.ro/category/ motivare )

IQ (Intelligence Quotient). Se refera in primul rind la capacitatea de invatare si dezvoltare mentala si s-a dovedit ca poate fi corelat cu performantele profesionale, salarii sau statutul social. Insa faptul ca poate fi corelat nu inseamna si ca IQ-ul determina toate aceste lucruri. Partea proasta este ca IQ are o componenta ereditara destul de mare, variaza foarte putin de-a lungul vietii si este extrem de greu de crescut.

EQ (Emotional Quotient). EQ-ul, se refera la capacitatea de a percepe si manageria propriile sentimente, emotii, capacitatea de a empatia cu cei din jurul tau si se presupune ca este tipul de inteligenta care influenteaza gradul de fericire si succesul unui om.Capacitatea de a schimba perspectivele, de a renunta atunci cand e nevoie, de a identifica si a-ti controla teama, rezistenta la stres sau prioritizarea activitatilor si time managementul tin de inteligenta emotionala.

Partea excelenta este ca EQ-ul poate fi imbunatatit oricand, la orice varsta, de catre oricine. Spre deosebire de IQ, nivelul EQ-ului poate fi ridicat si crescut constant, depinzind in mare masura de vointa noastra. Daca EQ-ul e jos, cineva nu a muncit suficient de mult.

SQ (Spiritual Quotient). Este un concept destul de vag care insa se leaga foarte bine de celelalte doua, in special de EQ. Daca EQ-ul a fost popularizat destul de mult in ultimii ani, cu SQ-ul lucrurile nu sunt la fel. Asta si deoarece SQ e un concept destul de greu de explicat. Majoritatea oamenilor sint constienti de prezenta lui dar este mai greu de constientizat ca ar putea avea vreo legatura cu ceea ce numim, vag, "inteligenta". De fapt, Bob Gottfried considera ca un nivel ridicat de constientizare si intelegere a "inteligentei spirituale" poate facilita si grabi dezvoltarea inteligentei emotionale (EQ).