Aflorei Georgiana-Referat-Dar.

Trăim într-o lume a darului. Viața ne este dăruită, de asemenea sănătatea sau copii,ne dăruim unii altora inima, iubirea, dar și obiecte, zâmbete, muncă sau cuvinte frumoase(dar si urâte), suntem dăruiți cu talente (dar și cu defecte) etc. Darul face parte atât din existența noastră cotidiană cât și din cea de sărbătoare, astfel că gestul și spiritul lui ne însoțesc permanent.

Fenomen atemporal, originile darului se pierd în negura istoriei omenirii. Ele se regăsesc uneori în lenege mitologice, probând ideea vechimii acestui fenomen. Străbătând mileniile, darul a marcat fiecare epocă istorică prin forme diverse și semnificații specifice. De la forme sublime la forme umilitoare, de la darurile împăraților romani care, in onoarea lui Saturn, aruncau mulțimii monede de aur și argint sau de la banii împrăștiați maselor în ritualul încoronării împăraților bizantini și pâna la darul zvârlit cerșetorului sau la darul sub forma bacșișului (cunoscut încă din sec al XV-lei) există o infinitate de paliere de interpretare.

Marcel Mauss este autorul primului studiu teoretic asupra schimbului de daruri, act ce reglementează raporturile sociale. Punctul de plecare al analizelor lui Mauss este modul în care circulau bunurile în societățile arhaice și cum acestea se integrau într-un sistem de prestații si contra-prestații ce asigurau echilibrul raporturilor. În acelasi timp, un lucru de reținut este acela că deși aceste prestații erau aparent voluntare, libere și gratuite defapt în același timp erau constrânse și interesate și mereu „au îmbracat aproape întotdeauna, forma darului, a cadoului oferit cu generozitate, chiar atunci când gestul ce însoțeste tranzacția nu este decât o ficțiune, formalism și minciună socială, mascând obligația și caracterul economic.” (Mauss, p. 38)

Remarcabilă este perceperea practicii darului ca un ciclu și nu ca un act izolat. Acest ciclu este analizat în trei momente: a da, a primi și a înapoia, faze obligatorii în schimbul de daruri din orice societate. Mauss a relevat existența în diverse forme de schimb și prestări a

unei logici sociale bazate pe cele trei obligații distincte, dar înlănțuite între ele numit „potlatch”. El accentuează asupra raportului dar-contra-dar , ca fenomen care unește din punct de vedere social.Obligația de a oferi este prezentată de Mauss drept esenta „potlatch”-ului deoarece un actor social poate oferii pentru oricine si pentru o multitudine de motive cum ar fi : menținerea autorității în trib, familie sau comunitate; pentru a demonstra că este stăpânul spiritelor și, în același timp . Obligația de a primi este o cosnsecință firească a dăruirii, astfel când se oferea un „potlatch” , se oferea și o provocare. Nerefuzând darurile era considerat un act de curaj și în același timp că nu exista nici o temere sau frică cu privire la înapoierea „potlatch”-ului.Obligația de a înapoia este considerată defapt adevăratul „potlatch”, cu condiția ca acesta să nu ia forma sacrificiului pentru că s-ar adresa zeilor și nu semenului provocator.De asemenea, darul trebuia inapoiat cu dobânda, astfel că, niciodată nu se inapoia mai putin decât se primise și mai mult decat atat mereu se căuta a oferi un dar ce nu mai poate fi înapoiat.