Caracteristici Demografice ale Orașului Târgu Ocna

INTRODUCERE

Localitatea Târgu Ocna este amplasată pe valea Trotuşului la contactul Subcarpaţilor Moldovei cu Carpaţii Orientali. Vechi centru de exploatare a sării (Cantemir, 1976), este menţionat documentar în 15 martie 1410 mai întâi prin aşezarea Stoeneşti, la 3 septembrie 1448 în documente apare şi satul Tiseşti, cartier al centrului urban din prezent aflat pe malul drept al râului Trotuş. Prima menţionare sub denumirea de Okna apare abia la sfârşitul secolului al XVI-lea (18 ianuarie 1599) (Stoica, 2003). Dezvoltarea s-a realizat mai lent până în secolul al XVIII-lea fiind sub dominaţia oraşului Târgu Trotuş, care deţinea reşedinţa ţinutului Trotuş şi administraţia ocnelor. Pierderea acestor activităţi, din care unele chiar în defavoarea localităţii Târgu Ocna, a determinat decăderea vechiul centru urban, dar a reprezentat şi momentul ridicării noi aşezării aflată în jurul salinei.

1. EVOLUŢIA NUMĂRULUI DE LOCUITORI

Pe parcursul secolului al XVIII-lea, oraşul Târgu Ocna avea o populaţie de 3500 locuitori (3535 suflete după catagrafia din 1774), era la acea vreme la o deplină dezvoltare urbană, domina numai această zonă, fiind pe locul secund între oraşele Moldovei (Stoica, 2003), după puternicul centru Iaşi, ce se constituia şi în capitala principatului. Era perioada de maximă glorie a târguşorului de pe Valea Trotuşului, care se impusese într-o perioadă scurtă de timp.

Acest aspect era confirmat şi de catagrafia din 1803, când urbea trotuşeană figura cu 3720 locuitori (Stoica, 2008), în care oraşul Târgu Ocna beneficiind de poziţia sa, domina ierarhia localităţilor din regiunea Trotuşului, întrucât atrăgea şi numeroşi străini din cele mai diferite categorii sociale, ce puteau desfăşura o activitate economică în această localitate. Dacă în secolul al XVIII-lea exista o însemnată comunitate armenească, treptat ea a fost înlocuită de venirea evreilor (Muntele, 1998). Dar mai ales aşezarea deţinea al IV-lea loc între oraşele din Moldova după capitala Iaşi, Botoşani şi Bârlad, încă se afla în faţă la acea vreme. Catagrafia din anul 1816 indica Târgu Ocna cu 3925 locuitori, cu un ritm mediu anual de creştere de 0,42%. Nu era o evoluţie spectaculoasă, însă se menţinea la parametri obişnuiţi pentru un târg din acele vremuri, lipsit de importanţa căpătată de alte oraşe din Moldova. În 1832 deţinea 5012 locuitori, care situa oraşul pe locul al VI-lea după Iaşi, Botoşani, Galaţi, Roman şi Bârlad. La catagrafia din 1846, Târgu Ocna număra 4985 cetăţeni, deşi populaţia creştea, evoluţia era destul de lentă datorită atingerii maximului de dezvoltare economică, încât în anul 1859 era abia al XI-lea centru urban din Moldova, fiind depăşit de Iaşi, Botoşani, Galaţi, Bârlad, Huşi, Piatra-Neamţ, Roman, Focşani, Fălticeni şi Bacău, în limitele aşezării trăiau 8.295 locuitori (Stoica, 2003). În 1860 are loc primul recensământ modern, după Unirea Principatelor Române, cu date precise asupra populaţiei şi din acest spaţiu, astfel că exactitatea lor oferă o mai bună înţelegere a aspectelor demografice urmărite. Oraşul Târgu Ocna deţinea pe teritoriul său 8195 suflete, o dublare a efectivului în raport cu începutul secolului, deşi traversa o perioadă de explozie demografică, cu toate acestea localitatea nu mai era decât pe locul al XI-lea în reţeaua urbană a Moldovei, pentru că în ierarhia întregii ţării ocupa o poziţie şi mai joasă (Stoica, 2008). La începutul secolului trecut, centrul urban Târgu Ocna înregistra un prim deficit, astfel la recensământul din 1912 mai cuprindea numai 7989 locuitori, efectivele se reduceau cu foarte puţin, dar era un semnal că aşezarea intrase într-un declin demografic. Deşi zona trecuse prin momente dificile în timpul Primului Război Mondial, cu mari distrugeri materiale şi pierderi de vieţi omeneşti, pentru că a constituit o importantă arie a frontului ce a dus la apărarea Moldovei, Târgu Ocna fiind de altfel un oraş martir, la ceva ani distanţă reuşise să se refacă şi populaţia sa ajungea la 12.558 locuitori în 1930 (Şandru, 1966).