Etnie Fără Grup

Scopul in aceasta lucrare nu este de a aborda definita cauzala a conceptului de grup. Este de fapt vorba de abordarea unei consecinte a ceea ce se numeste folosirea conceptului de grup în studiul etniilor, a rasei și națiunilor, și în special în studiul despre conflictele etnice, rasiale și naționale. Roger Brubacher numeste aceasta-grupism: tendința brusca de a diferenția grupuri discrete, omogene interne și externe, mărginite drept componente de bază ale vieții sociale, si ca fiind protagoniștii principali in conflictele sociale dar și unități fundamentale de analiză socială. Din acest punct de vedere reiese ca grupismul este acea tendinta de a trata grupurile dupa etnie, naționalism și rasa. Autorul se refera la tendința de a concretiza aceste grupuri, vorbind de exemplu de sârbi, croați, musulmani și albanezii din fosta Iugoslavie, de catolici și protestanți în Irlanda de Nord, de evrei și palestinieni în Israel și teritoriile ocupate de turci și kurzi în Turcia, sau de negri, albi, asiatici, hispanici și nativ americanii in U.S. A. care au fost grupuri omogene în interior, delmitate pe plan extern si unitare cu scopuri comune. Iarasi autorul se rerera la acea tendința de a reprezenta lumea socială și culturală ca un mozaic multicolor a blocurilor etnice, rasiale dar monocrom culturale.

Din punctul de vedere al evoluțiilor mai largi în teoria socială, persistenta puternica a grupismului în acest sens este surprinzătoare. Totusi, distinctia traditionala a analizei sociale a contestat tratamentul grupurilor ca lucruri substantiale in lume. Acestea includ astfel de elaborari spontane diferite ca etnometodologia și analiza conversației sau teoria rețelei sociale, teoria cognitiva, teoria feminista, și abordari individualiste, cum ar fi alegerea raționala și teoria jocurilor. In linii mari, abordarile structuraliste, au supus o serie de pozitii teoretice , de altfel structuraliste si cu o tenta retorica si vizinnd grupurile ca contingente, construite si fluctuante. Teoria retelei, cu relationismul metodologic (citeodata si ontologic) si individualismul metodologic se opun brusc si in mod similar, in stil analitic abordarilor postmoderniste. Totuși, acestea și alte evoluții au convers în problematizarea grupurilor și subminând grupurile stabile ca fiind axiome.

Cu toate acestea, provocarile grupismelor nu au fost la acelasi nivel. Acestea au fost izbitoare-a da un singur exemplu-în studiul pe clase în special în studiul clasei muncitoare, un termen care astazi este greu de a-l utiliza fără ghilimele sau alt marcaj. Cu toate acestea, grupurile etnice continuă să fie intelese ca entități. Pentru a se stie sigur despre abordările constructiviste, intr-un fel sau altul, sunt duse discutii si analize in cercurile academice cu privire la etnie si grupurile de oameni. Autorul este de parere ca cu toate ca se duc discutii, sunt prezentate analize politice sau rapoarte mass-media, se observa mai degraba o instigare la grupism si chiar la conflicte interetnice, interrasiale. Într-un fel, atunci când se vorbeste despre etnie, și mai mult, atunci când se vorbeste despre conflicte etnice, se ajunge în mod automat la ceea ce se numeste diferenta a grupurilor, diferenta care o fac etnia, rasa sau nationalitatea.

Acum, se poate de pus întrebarea: "Ce e în neregulă cu asta?" Oricum , pare a fi simplu de a trata luptele etnice ca lupte a grupurilor etnice, și conflict etnic ca un conflict între astfel de grupuri. Din punct de vedere a bunului simt asupra probelemei, autorul este de acord cu aceasta problema dar nu intotdeauna. Antropologi cognitivi și psihologi sociali au acumulat o mostenire bună ce constau in dovezi cu privire la căile de bun-simț ca constructie cardinala a lumii sociale, ceea ce Lawrence Hirschfeld a catalogat acest fapt drept o "folk sociologie ". Dovezile sugereaza ca unele categorii sociale, in special categoriile etnice și rasiale, tind să fie esentiale si naturale. Astfel se pot numi ca partcipanti esentiali sau un soi de esentialism psihologic. Evident, nu putem ignora astfel de primordialism. Dar asta nu înseamnă că ar trebui pur și simplu să se reproducă în analizele noastre academice sau in evaluările politice. În schimb, este nevoie de a ne intrerupe intelegerea categoriilor de bun simț. Putem preciza astfel, de exemplu, ca un punct aparent evident, că conflictul etnic implică un conflict între grupurile etnice. Autorul sugereaza că conflictul etnic sau cu alte cuvinte numit conflict etnicizat nu ar trebui, să fie înțeleasă ca un conflict între grupuri etnice, la fel cum un conflict rasial nu trebuie să fie înțeles ca un conflict între rase, sau la nivel national conflictul sa fie vizat ca un conflict între națiuni.